În anul 1903, când W. A. Spicer a fost numit secretar al Conferinței Generale, cartea Templul Viu al lui Kellogg era deja publicat. În 1922, Spicer l-a succedat pe A. G. Daniells în funcția de președinte al Conferinței Generale, funcție pe care a ocupat-o până în 1930.

În anul 1938, Spicer a rememorat controversa privind panteismul lui Kellogg, relatând modul în care Dumnezeu a călăuzit biserica prin spiritul profeției. În manuscrisul său, el a descris cum ideile promovate de Kellogg subminau realități fundamentale precum cerul, sanctuarul, tronul lui Dumnezeu și chiar imaginea lui Dumnezeu. Acest lucru fusese clar sesizat și de Prescott (vezi mai sus). Într-un loc, Spicer citează din Ellen White, din lucrarea „Scrieri timpurii”:

„Am văzut un tron, și pe el ședeau Tatăl și Fiul. Priveam chipul lui Isus și admiram frumusețea persoanei Sale. Dar nu am putut să privesc persoana Tatălui, căci un nor de lumină glorioasă o acoperea. L-am întrebat pe Isus dacă Tatăl Său are o formă asemănătoare cu a Lui. El mi-a răspuns că are, dar nu o pot privi, căci, a spus El, dacă ai vedea o singură dată slava persoanei Sale, ai înceta să exiști.”³⁵

„Această descriere este în deplină armonie cu învățăturile Scripturii. Însă dacă ar fi să respingem această perspectivă și să o înlocuim cu ideea unei personalități omniprezente – numită Dumnezeu în filozofia panteistă – am aluneca inevitabil în capcanele înșelăciunii spiritualiste. În acea perspectivă, cerul și tronul ar putea fi oriunde, deoarece Dumnezeu ar fi pretutindeni – în copaci, plante și creaturi.

Într-o discuție inițială cu autorul cărții, acesta și-a exprimat ideea că ar fi idolatrie să credem că Dumnezeu are o formă. Kellogg povestea cu încântare cum a determinat un pastor să descrie persoana Tatălui. Menționând diverse părți ale corpului omenesc, el a reușit să-l facă pe acel pastor să răspundă ‘Da‘ la fiecare asemănare sugerată, până când descrierea a devenit grosolană și lipsită de respect.

O inimă plină de reverență păstrează această taină exact acolo unde a lăsat-o Spiritul Profeției. Forma este acolo, pe tron – la fel de reală ca forma lui Isus, care șade alături de Tatăl. Însă o lumină strălucitoare ascunde persoana Tatălui. O inimă plină de reverență nu încearcă să pătrundă dincolo de acel văl.”³⁶

Spicer a oferit acest avertisment:

„Dacă îndepărtezi această viziune asupra adevărului biblic și o înlocuiești cu concepția panteistă care Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind pretutindeni prezent în mod uniform, fără diferențiere, nu mai există niciun loc în univers unde păcătosul să poată veni înaintea lui Dumnezeu. Această concepție hindusă, lipsită de speranță, este ușor de recunoscut în contextul ei păgân. Dar, dacă este exprimată în limbajul gândirii creștine și în frazeologia mesajului îngerului al treilea, poate înșela chiar și pe cei aleși, dacă nu sunt vigilenți.

În primele mărturii ale Spiritului Profetic – scrise în 1844 și 1845 – au fost oferite descrieri despre cer, despre tronul ceresc, despre Tatăl și Fiul, cu scopul de a ridica un stindard împotriva filozofiei religio-științifice despre Dumnezeu și natură, care avea să vină ca un potop.³⁷

Este important să observăm un aspect semnificativ aici. La fel ca Ellen White, Spicer face referire la formele distincte ale Tatălui și ale Fiului, însă nu menționează Duhul Sfânt. Acest detaliu reflectă gândirea adventistă din perioada pre-trinitariană. Ei nu considerau Duhul Sfânt ca fiind o persoană, asemenea lui Dumnezeu și lui Hristos, ci mai degrabă îl înțelegeau ca fiind prezența personală a Acestora, în timp ce Ei se aflau în sanctuarul ceresc. În capitolul următor, Spicer a scris:

„Cei răscumpărați, în trupuri nemuritoare, Îl vor „vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Ei vor putea veni înaintea unui Tată așezat pe tronul Său din templul ceresc. „Îi vor vedea fața.” (Apocalipsa 22:4) Iar alături de Tatăl Îl vom vedea „pe Omul Hristos Isus” – „același Isus” (Faptele Apostolilor 1:11) pe care L-au văzut ucenicii – având o formă asemănătoare cu a Tatălui.³⁸

Spicer afirmă că cei răscumpărați Îl vor „vedea pe Dumnezeu” și „pe Omul Hristos Isus”, dar nu menționează nimic despre a-L vedea pe Duhul Sfânt.

Va urma.

Note de subsol:

35. Ellen G. White, „Scrieri timpurii”, p. 45.

36. W. A. Spicer, How the Spirit of Prophecy Met a Crisis: Memories and Notes of the “Living Temple” Controversy, 1938.

37. Ibid.

38. Ibid.