Am observat în secțiunea anterioară că, în anul 1903, medicul de renume al adventismului de ziua a șaptea, John Harvey Kellogg, a declarat că a ajuns să creadă în doctrina trinității, adică în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. El a afirmat, de asemenea, că această convingere l-a ajutat să explice mai ușor cum Dumnezeu este prezent în toate lucrurile. Această idee a fost exprimată în cartea sa „Templul Viu” (The Living Temple), pe care Ellen White a condamnat-o pentru că prezenta idei greșite despre Dumnezeu și Hristos. Biserica noastră a refuzat să publice această carte.
Declarația lui Kellogg a fost cel puțin surprinzătoare pentru adventiștii de ziua a șaptea. Motivul era că, la acea vreme (1903), ei rămâneau, așa cum fuseseră încă de la începuturile lor, o denominațiune non-trinitariană. Așa cum vom vedea, problema principală pentru Kellogg era învățătura bisericii despre Duhul Sfânt. El ajunsese să creadă, spre deosebire de ceea ce credeau adventiștii atunci, că Duhul Sfânt este o persoană, asemenea lui Dumnezeu și lui Hristos. În contrast, adventiștii credeau că Duhul Sfânt reprezintă prezența (omniprezența) lui Dumnezeu și a lui Hristos, atunci când aceste două personalități divine nu erau prezente fizic. Aceasta era o diferență majoră între teologia adventistă și convingerile trinitariene ale lui Kellogg, care, după cum am menționat anterior, erau mai degrabă triteiste decât trinitariene în sensul tradițional.
Vom analiza acum anumite observații făcute de Kellogg cu privire la Duhul Sfânt, precum și reacția liderilor Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea la acestea. În secțiunile următoare, vom examina în detaliu ce au spus pionierii, inclusiv Ellen White, despre Duhul Sfânt.
Va urma.
Seria de articole Terry Hill
◀ Articolul anterior: Urma șarpelui Vezi toate articolele din seria Terry Hill
