„În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.”

Luca 24:13,14

În prima zi a săptămânii de după răstignirea lui Hristos, ucenicii aveau toate motivele ca inimile să le fie pline de bucurie. Dar ziua aceasta nu era o zi de bucurie pentru toți. Pentru unii, ea era o zi de nesiguranță, confuzie și încurcătură… Femeile au adus ştiri care… confirmau faptul că Isus înviase din morți, spunând că ele însele Îl văzuseră pe Isus viu, în grădină.

Dar ucenicii încă păreau a nu crede. Speranțele lor muriseră împreună cu Hristos. Iar când le-au fost aduse veşti despre înviere, lucrul acesta era atât de diferit faţă de ce anticipaseră ei, încât nu puteau să creadă… De la martori oculari, unii dintre ucenici obținuseră o relatare fidelă a evenimentelor de vineri. Alții priviseră scenele răstignirii cu ochii lor. În după-amiaza primei zile a săptămânii, doi ucenici, neodihniți şi nefericiți, hotărâseră să se întoarcă acasă, în Emaus, un sat la aproape treisprezece kilometri depărtare de Ierusalim…

Ei n-ajunseseră prea departe, când li S-a alăturat un Străin. Dar erau atât de absorbiți, în mâhnirea și dezamăgirea lor, încât nu s-au uitat atent la El, continuându-şi conversația şi exprimându-şi gândurile inimii… Isus ştia că gândurile lor erau legate de El în dragoste şi i-ar fi luat în brațele Sale, ştergându-le lacrimile şi punându-le bucurie în inimi… Dar mai întâi trebuia să le ofere lecții pe care să nu le uite niciodată…

Ucenicii I-au spus despre dezamăgirea referitoare la Învățătorul lor, despre „cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit”. Cu inimi mâhnite şi cu buze tremurânde, ei au adăugat: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.”

De ce nu-şi aminteau ucenicii cuvintele lui Hristos și nu realizau că evenimentele trebuia să se petreacă aşa cum se petrecuseră? De ce nu-şi dădeau ei seama că și ultima parte a desfăşurării trecerii Lui pe pământ trebuia împlinită la fel de precis ca prima, că Hristos urma să învie în a treia zi? Aceasta era partea pe care trebuia să și-o amintească ucenicii. Preoții şi fariseii n-o uitaseră. „A doua zi care vine după ziua pregătiri, preoții cei mai de scamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: ‘Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: După trei zile voi învia’.” (Manuscris 113, 1897)