Puteți observa, dacă aveți discernământ spiritual, din rugăciunea lui losua, că lucrul care era considerat de Acan ceva foarte mic era cauza unei mari nelinişti şi mâhniri pentru bărbații cu răspunderi ai Israelului... Acan, partea vinovată, nu simțea povara, luând situația foarte uşor...

Noi trebuie să depindem toți, cu calm, de Dumnezeu când vedem obstacole și necredință înverşunată şi să luăm în considerare toate riscurile, apoi să ascultăm de glasul lui Isus: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” Da, Hristos este victorios. El este Conducătorul nostru.

Noi trebuie să vorbim despre cer şi cele cereşti într-o atitudine de rugăciune față de Dumnezeu. Nu este sigur pentru oricare dintre noi să credem că ne aflăm cu picioarele acolo unde nu ne pot aluneca, ci trebuie să simțim că terenul pe care ne aflăm este sfânt.

Israeliții n-au obținut biruința prin puterea lor; cucerirea era în întregime a Domnului. Şi, ca prim rod al ţării, cetatea, cu tot ce avea ea, trebuia adusă jertfă lui Dumnezeu... Numai Rahav şi casa ei au fost cruțate, de iscoade.

Dacă ochii lui Iosua ar fi fost deschişi, el ar fi putut vedea oştirea cerului prezentă pentru a dărâma zidurile Ierihonului şi pentru a da cetatea în mâna Israelului. Acum, el putea să urmeze instrucțiunile cu toată încrederea şi să lase în seama Domnului povara lui mare şi chinuitoare.

Exercitarea puterii divine spre binele Israelului avea, de asemenea, menirea să sporească teama cu care acest popor era privit de națiunile înconjurătoare, pregătind astfel calea unei biruințe mai uşoare şi complete anaaniților, lui Israel şi lui Iosua însuși li se dădea o dovadă infailibilă a Lui

Vegheaţi-vă orice cuvânt, controlați-vă orice emoție, nedând lui Satana ocazia de a triumfa asupra credincioşilor. Va veni timpul când vom fi chemați să stăm înaintea împăraților şi conducătorilor, a magistraților şi a puternicilor, pentru a apăra adevărul.

Vremea exilului este aproape de sfârşit. Este foarte aproape timpul când toți cei care dorm în mormintele lor vor auzi glasul lui Isus şi vor ieşi, unii pentru viață veşnică, alții pentru nimicire finală. Hristos îi va învia pe toți sfinții Lui, îmbrăcându-i în slavă, cu un trup nemuritor și deschízându-le porțile ...

Pe noul pământ, profețiile cărora iudeii le-au aşteptat adeverirea o dată cu prima venire a lui Hristos vor fi împlinite. Atunci sfinții vor fi înviați şi făcuți nemuritori. Pe frunțile lor vor fi puse cununile nemuririi şi bucuria şi slava le vor împodobi chipul, care va reflecta imaginea Răscumpărătorului lor.

Îi era prezentată o vedere panoramică a Țării Făgăduinței. Fiecare regiune a acestei țări se întindea în fața lui, nu vag, datorită depărtării, ci bucurându-i ochii într-o imagine clară şi frumoasă. În această scenă, țara îi apărea lui Moise nu aşa cum era ea, ci aşa cum avea să devină, prin Dumnezeu,