Când ucenicii erau aproape să intre în casă la ei, se părea că Străinul intenționa să-Și continue drumul. Dar ucenicii se simțeau atraşi de El... „Rămâi cu noi”, I-au spus ei, „căci este spre seară și ziua aproape a trecut.” Hristos a răspuns invitației lor, fără comentarii: „Și a intrat să rămână cu ei”.

Ei n-ajunseseră prea departe, când li S-a alăturat un Străin. Dar erau atât de absorbiți, în mâhnirea și dezamăgirea lor, încât nu s-au uitat atent la El, continuându-şi conversația şi exprimându-şi gândurile inimii... Isus ştia că gândurile lor erau legate de El în dragoste.

Tatăl I-a dat toată onoarea Fiului Său, punându-L la dreapta Sa, mai presus de toate autoritățile. El Şi-a exprimat marea bucurie şi plăcere de a-L primi pe Cel crucificat şi de a-L încorona cu slavă şi onoare. Şi toată favoarea pe care a arătat-o Fiului, prin acceptarea marii ispășiri.

Tot cerul aştepta cu nerăbdare sfârșitul zăbavei Fiului lui Dumnezeu într-o lume arsă și afectată total de blestemul fărădelegii. El S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor într-un nor de îngeri, care L-au escortat triumfal spre Cetatea lui Dumnezeu...

Hristos a venit în ajutorul familiei omeneşti, măsurându-Şi forţele cu prințul întunericului. Lupta s-a purtat în această lume... Conflictul a fost atât de dur, încât Isus, aparent, a murit pe câmpul de luptă. Doar îngeri din lumea de lumină au venit la suferindul împărătesc, slujindu-I.

Dar ipocrizia lui Satana a fost demascată de viața lui Hristos, de încercarea şi moartea Sa. Hristos a luat asupra Lui natura umană şi, prin viața Lui desăvârșită, a demonstrat falsitatea pretențiilor celui care îi acuză constant pe aceia care încearcă să asculte de Legea lui Dumnezeu.

Satana căuta să creeze impresia că acționa pentru libertatea universului. Chiar și când Isus Se afla pe cruce, vrăjmaşul era hotărât să-şi di- versifice argumentele, să fie atât de amăgitor şi insidios, încât toți să fie convinşi că Legea lui Dumnezeu este tiranică.

Multe erau implicate în această bătălie... Întrebările care aşteptau un răspuns erau: Este Legea lui Dumnezeu nedesăvârșită, având nevoie de amendamente sau abrogare? Sau este neschimbătoare? Este conducerea lui Dumnezeu stabilă? Sau are nevoie de schimbări?

Ca învingător divin, în locul cununii de spini, El va purta o cunună de slavă; în locul acelei haine împărăteşti uzate, pe care oamenii I-au pus-o în bătaie de joc înainte de răstignire, El va purta un veşmânt mai alb decât albul cel mai alb. Iar mâinile Lui, străpunse de piroane, vor străluci ca aurul.

N-a avut Mântuitorul nostru nimic de învins? N-a luptat El cu prințul întunericului până ce a biruit în orice punct? Apoi, El a lăsat lucrarea chiar în mâinile urmaşilor Săi. Noi avem ceva de făcut. N-avem noi partea învingătorului de împlinit, câștigând biruința?