„Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni’.”

Faptele Apostolilor 5:29

În cele mai multe dintre disputele religioase, cauza de bază a neînțelegerii este că eul se luptă pentru supremație. În ce privință? În chestiuni care nu sunt deloc puncte vitale și care sunt privite aşa numai pentru că oamenii le-au dat o importanță nemeritată. Vezi Matei 12:31-37; Marcu 14:56; Luca 5:21; Matei 9:3.

Dar să urmărim istoria acelor bărbați pe care preoții şi conducătorii iudei îi considerau atât de periculoşi fiindcă promovau o nouă şi ciudată învățătură pentru aproape orice subiect teologic. Porunca dată de Duhul Sfânt: ,,Duceți-vă, stați în Templu şi vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia” a fost ascultată de apostoli….

Dacă preoții şi fariseii ar fi îndrăznit să dea frâu liber simțămintelor lor față de apostoli, am fi avut un alt raport biblic, pentru că îngerul lui Dumnezeu veghea, cu acea ocazie, pentru a glorifica Numele Lui, dacă s-ar fi exercitat violență asupra servilor Săi.

„După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: ‘Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta?’ … Petru şi apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!… Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.’ Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.”

Atunci, Duhul Sfânt l-a mişcat pe Gamaliel, un fariseu, un doctor al legii, care era renumit în tot poporul. Sfatul lui a fost: ,,Nu mai necăjiți pe oamenii aceştia şi lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea de nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu”. Şi ei au ascultat de el.

Dar atributele făcute satanice prin le controlau într-atâta mintea, că, în ciuda miracolelor făcute prin vindecarea bolnavului şi eliberarea robilor lui Dumnezeu din temniţă, preoții şi fariseii erau atât de plini de prejudecăți cu greu au putut fi opriți. „Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. Ei au plecat dinaintea Soborului și s-au în bucurat că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. Și în fiecare că zi, în Templu și acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui Isus Hristos”. (Scrisoarea 38, 1896)