„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.”

Ioan 15:26

Nu este corect să ne consacrăm timp, minte şi puteri fizice strângerii de lucruri pământeşti, lăsând veşnicia în afara vederilor noastre, ci trebuie să adunăm pentru hambarul Învățătorului… Domnul vrea să încolțim şi să creştem asemeni seminței puse în pământ – mai întâi un fir, apoi spic şi, în final, bob deplin în spic…

Unii au întrebat: „Ce trebuie să fac pentru a primi Duhul Sfânt?” Cereți-I lui Dumnezeu să vă cerceteze inimile cu candela aprinsă. Nu faceți nimic spre mulțumirea eului. Presupunând că aceia care se pretind urmaşii lui Hristos ar fi reprezentanții Lui pe acest pământ, n-ar vedea atunci cei din lume acest lucru şi n-ar lua cunoştință despre ceea ce au învățat creştinii de la Isus? N-ar fi aceasta putere? Vrem religia lui Hristos. Asta ne va aduce roada iubirii, a dragostei, a bucuriei și păcii. Învățătorul nu doreşte să aducem roadă puțină, ci din abundență.

Ioan 15:17-21 ne arată contrastul dintre Hristos şi lume şi persecuția asupra Lui și a urmaşilor Lui… Vrem să-L cunoaştem pe Hristos, a cărui cunoaştere înseamnă viață veșnică. În Ioan 15, El atrage atenția asupra încercărilor şi luptelor. El întreabă dacă puteți suporta lupta; apoi arată spre realitățile veşnice şi arată miile de îngeri trimiși ca slujitori ai celor care sunt moştenitori ai mântuirii. Deși vă arată oştirile aliniate împotriva voastră, El vă spune că nu trebuie să vă descurajați, deoarece Căpetenia oştirii Domnului este cu voi aşa cum a fost cu poporul lui Dumnezeu în vremea lui Iosua… Ceea ce vrem să ştim este cum să purtăm lupta. Biruința nu stă la pastor sau laic, ci la Căpetenia oştirii Domnului, care duce lupta pentru noi…

Noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, domniilor şi a duhurilor răutății care sunt în locurile cereşti, iar Dumnezeu este cu noi.

Nu trebuie să credem că înțelepciunea oamenilor va aduce succesul. Oamenii pot avea toată învățătura accesibilă înțelegerii lor și totuşi să fie singuri; fără Hristos, ei nu pot face nimic. Umblați în umilință înaintea Lui? Nutriți în inimă păcate dragi sau resentimente față de cineva? Îl căutați pe Dumnezeu cu toată inima? Putem suporta despărțirea de orice altceva, numai de Duhul lui Dumnezeu nu. Dorim inspirația crucii, care să ne facă să cădem deznădăjduiți, iar Domnul ne va ridica. (Manuscris 27, 1891)