Iuda a fost primul căruia Isus i-a spălat picioarele. El încheiase deja înțelegerea de a-L da pe Isus în mâna preoților şi a cărturarilor. Hristos îi cunoştea secretul, dar nu l-a făcut public. El flămânzea după sufletul ucenicului. Inima lui Isus striga: ,,Cum aş putea să te las?”

Isus avea multe să le spună ucenicilor în acea ultimă seară petrecută cu ei. Dacă ar fi fost pregătiți să primească ceea ce dorea El să le împartă, ei ar fi fost scutiți de chinuri sufleteşti, de dezamăgire și necredință. Dar Isus a văzut că nu puteau primi ceea ce El avea să le spună.

De ce această aprigă luptă cu prințul lumii, când Isus şi în copilărie, şi în tinerețe, şi la maturitate, a trăit după Legea lui Dumnezeu?... Printr-un singur cuvânt, Hristos ar fi putut stăpâni puterile lui Satana. Dar El a venit în lume pentru a îndura orice încercare

Starea lumii înainte de prima venire a lui Hristos este un tablou al stării care va fi înaintea celei de a doua veniri. Aceeași stare de fărădelege va exista, Satana va manifesta aceeași putere de amăgire a minții omeneşti... El îşi întăreşte armata de agenți umani care să se angajeze în lupta

Oricare ar fi slăbiciunile şi infırmitățile tale, în Dumnezeu există speranță pentru tine. Scumpul nostru Mântuitor a venit să salveze, cu orice preţ, orice suflet care vine la El... El vine la cei care au mintea absorbită de plăceri lumeşti, Îi avertizează, punându-le înainte veşnicia.

Nu ştim ce lucrare are Dumnezeu de făcut pentru noi... Dacă avem numai un talant şi-l punem la schimbător, începând să lucrăm cu acest talant, iar Dumnezeu ne vede credincioși în lucrurile cele mai mici, El ne va mai da un talant... Şi astfel talantul se dezvoltă şi, cu cât îl punem la schimbător.

Acest smochin sterp, cu ramurile lui pretențioase, trebuie să-şi prezinte lecția în orice veac, până la încheierea istoriei acestui pământ... Dacă spiritul lui Satana a intrat în inimile nesfințite, în zilele lui Hristos, pentru a combate cerințele lui Dumnezeu în acea generație.

Hristos Îşi împlinea misiunea dată de Tatăl Lui: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a trimis să aduc veşti bune celor nenorociți: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare

Aceasta era cauza marii tristeți a Mântuitorului... Lacrimile iubitoare pe care le-a vărsat pentru Ierusalim erau ultimele lacrimi ale dragostei respinse... Mulțimea bucuroasă nu putea înțelege cauza mâhnirii Mântuitorului. Ei nu știau că fărădelegile Israelului aveau să aducă plăgile finale.

Cel care a fost înviat din morți duce acum animalul pe care stă Isus. Cel cândva surdomut cântă acum bucuros osanale, cu urechile deschise și limba dezlegată. Foști șchiopi, cu pași vioi şi inimi recunoscătoare, sunt acum cei mai activi în ruperea crenguțelor de palmieri şi așternerea lor.