„Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoții, căpitanul Templului și Saducheii, foarte necăjiți că învățau pe norod şi vesteau, în Isus, învierea din morți. Au pus mâna pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi; căci se înserase.”

Faptele Apostolilor 4:1-3

Declarația apostolilor că Îl văzuseră pe Isus după înviere și că El Se înălțase la cer spulbera principiile fundamentale ale doctrinei saducheilor. Aşa ceva nu se putea permite. Preoții şi cărturarii erau plini de indignare şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temnița comună. Ucenicii nu s-au intimidat sau descurajat. În minte le veneau cuvintele lui Hristos din ultimele lecții pe care li le dăduse: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; și cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

„Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniței, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: ‘Duceți-vă, stați în Templu şi vestiți norodului toate cuvintele vieţii acesteia.” Vedem aici că oamenii autorității nu trebuie întotdeauna ascultați, chiar şi dacă s-ar putea să pretindă că sunt învățători ai doctrinelor biblice.

Sunt mulți azi care se simt indignați şi mâhniți când se ridică vreun glas şi prezintă idei diferite de ale lor, în ceea ce priveşte punctele de credinţă ale religiei. Nu şi-au susținut ei îndelung ideile ca fiind adevărul? Aşa judecau preoții şi rabinii în zilele apostolilor. Ce vor să spună aceşti oameni neînvățați, unii dintre ei nişte simpli pescari, care prezintă idei contrare doctrinelor pe care învățații preoți li le explică poporului? Nu au nici un drept să contrazică principiile fundamentale ale credinței noastre!

Dar vedem că, uneori, Dumnezeul cerului mandatează oameni să învețe ceea ce este privit ca fiind contrar doctrinelor stabilite. Pentru că aceia care erau odată depozitarii adevărului au devenit neloiali încredințării sacre ce li s-a făcut, Domnul a ales pe alții, care aveau să primească razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii și care aveau să susțină adevăruri care nu erau în acord cu învățăturile liderilor religioşi. Şi, atunci. aceşti lideri, în orbirea minții lor, au dat curs deplin la ceea ce pretindeau a fi o justă indignare împotriva celor care au abandonat basmele lor la care țineau mult…

Dar, din când în când, Duhul Sfânt va descoperi adevărul prin agenți aleşi de El Însuşi; şi nimeni, nici măcar un preot sau conducător, nu are dreptul să spună: „Nu vei prezenta aceste idei, pentru că eu nu cred în ele!” Acest „eu” poate încerca să înlăture învățătura Duhului Sfânt. (Scrisoarea 38, 1896)