„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veşnică.”
Ioan 3:16
Erau implicate interese vitale ale lumilor pe care Dumnezeu le crease. Puteau fi făcute aceste presupuse defecte atât de evidente, încât locuitorii cerului să fie îndreptățiți în a susține că Legea suporta îmbunătățiri? Avea Satana să reuşească în subminarea încrederii lor în Lege?
În înțelepciunea Sa, Dumnezeu n-a folosit mijloace de forță pentru a reprima rebeliunea lui Satana. Astfel de mijloace ar fi stârnit simpatie pentru Satana, întărindu-i poziția răzvrătirii… Dacă Dumnezeu l-ar fi pedepsit pe loc pe rebel, mulți l-ar fi privit ca pe unul tratat nedrept şi el ar fi târât mult mai mulți după el, în apostazie.
Era nevoie să i se acorde timp lui Satana pentru a-şi dezvolta principiile. El a avut orice oportunitate de a-şi prezenta punctul de vedere şi a fost maestru în aceasta. Ori de câte ori poziția lui era văzută în adevărata ei lumină, el trecea la alta. Prin acuzații false şi prezentări denaturate ale scopurilor şi voinței declarate a lui Dumnezeu, el şi-a asigurat simpatizanți.
Adam şi Eva au fost puşi la încercare şi au căzut… Satana a amăgit-o pe Eva şi ea nu L-a ascultat pe Dumnezeu. Nerezistând ispitei, perechea sfântă a fost pusă sub jurisdicţia lui Satana. Vrăjmaşul a câştigat dominația asupra rasei umane, aducând moarte, care este pedeapsa neascultării.
Isus a declarat că El va suporta pedeapsa pentru păcat și-l va înfrânge pe Satana, venind în această lume şi înfruntându-l pe terenul lui de luptă.
Când Isus a intrat în această campanie, Satana L-a înfruntat, bătându-se pentru fiecare palmă de teren, folosindu-şi puterile la maxim pentru a-L învinge. Multe erau implicate în această bătălie… Întrebările care aşteptau un răspuns erau: Este Legea lui Dumnezeu nedesăvârșită, având nevoie de amendamente sau abrogare? Sau este neschimbătoare? Este conducerea lui Dumnezeu stabilă? Sau are nevoie de schimbări? Acestor întrebări li s-a răspuns nu numai în fața locuitorilor cerului, ci şi a locuitorilor întregului univers. (Manuscris 1, 1902)
