„S-a isprăvit!”

Ioan 19:30

Din staul și până la cruce L-a urmărit Satana pe Fiul lui Dumnezeu. Ispitele s-au abătut asupra Lui ca o furtună. Dar cu cât era mai aprigă lupta, cu atât El devenea mai obişnuit cu ispitele cu care sunt asaltate ființele umane și cu atât era mai bine pregătit pentru a-i ajuta pe cei aflați în ispită. Severitatea încercării prin care trecea Isus erа proporțională cu valoarea a ceea ce urma să fie câştigat sau pierdut prin reuşita sau eşecul Lui. Aici nu erau implicate doar interesele unei lumi. Lumea noastră era terenul de luptă, dar toate lumile pe care le crease Dumnezeu erau afectate de rezultatul conflictului.

Pentru a putea domni ca lider suprem, Satana căuta să-L biruie pe Hristos. El a plănuit și a dus la împlinire uciderea lui Hristos nu pentru alt motiv decât acela de a-şi întreține speranța că Hristos nu va suporta o moarte atât de groaznică pe cât putea înțelepciunea infernului să o născocească. El se străduia să dovedească corectitudinea afirmației lui că Hristos nu era jertfitor de sine.

Ațâțată de influențe satanice, mulţimea a cerut răstignirea lui Hristos. Întregul cer urmărea, în succesiunea lor, paşii umilirii lui Hristos – încercarea Lui, respingerea şi moartea. Când, pe cruce, El a exclamat: ,,S-a isprăvit!”, lupta era gata. Sângele Celui Nevinovat era vărsat pentru oamenii vinovați. Viața dată de Hristos a scăpat rasa umană de moarte veşnică şi a pecetluit soarta celui ce are puterea morții – diavolul.

Satana căuta să creeze impresia că acționa pentru libertatea universului. Chiar și când Isus Se afla pe cruce, vrăjmaşul era hotărât să-şi di- versifice argumentele, să fie atât de amăgitor şi insidios, încât toți să fie convinşi că Legea lui Dumnezeu este tiranică. El însuşi a proiectat fiece stratagemă, a plănuit orice rău şi a inflamat orice minte să-I facă rău lui Hristos. El însuşi a instigat la falsele acuzații împotriva Celui care făcuse numai binele. El însuşi a inspirat faptele crude ce s-au adăugat la suferința Fiului lui Dumnezeu – cel sfânt, curat şi nevinovat.

Prin acest curs al faptelor sale, Satana a făcut un lanț cu care el însuşi va fi legat. Universul ceresc va depune mărturie pentru justețea lui Dumnezeu în pedepsirea lui. Ființele cereşti au văzut ce ar fi cerul dacă Satana ar fi acolo. Inimile tuturor celor din univers s-au unit în a considera Legea lui Dumnezeu ca fiind neschimbătoare. Ei se supun cârmuirii Celui care, pentru de pedeapsa a răscumpăra pe păcătos, nu Și-a cruţat propriul Fiu de suferință şi pentru păcat.

În lucrarea Sa, prin cuvânt și faptă, Hristos a apărat onoarea Legii lui Dumnezeu. Pentru aceasta a venit El în lume. (Manuscris 1, 1902)