„Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul ficei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.”

Evrei 11:24,25

Egiptul, cea mai mare împărăție a lumii în acea vreme, îi oferea lui Moise cea mai înaltă poziție de onoare. Dar el n-a acceptat îmbietoarea ofertă „pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”…

Tăria lui Moise consta în legătura lui cu Izvorul puterii, Domnul oștirilor. El s-a ridicat deasupra oricărei îmbieri pământești, încrezându-se total în Dumnezeu şi considerându-se a fi al Domnului. În timp ce era în legătură cu interesele oficiale ale împăratului Egiptului, el studia constant legile guvernării lui Dumnezeu şi astfel credința lui creştea. Această credință conta pentru el. O credință adânc înrădăcinată în solul învățăturilor lui timpurii. Pregătirea vieții lui era aceea pentru marea lucrare de eliberare a Israelului din robie…

După ce l-a ucis pe egiptean, el şi-a dat seama că nu înțelesese planul lui Dumnezeu şi a fugit din țară, făcându-se păstor. Acum nu se mai gândea la marea lucrare, ci a devenit foarte umil; ceața din mintea lui se risipise şi îşi impunea să-L caute pe Dumnezeu ca refugiu, recunoscând prezența Lui în preajmă. Întreaga natură părea plină de prezența Celui Nevăzut. Moise Îl cunoștea acum pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu personal şi, meditând la caracterul Lui, înțelegea din ce în ce mai bine sensul prezenței Sale, găsind refugiu în brațele veșnice. Dumnezeu a vorbit direct cu Moise, așa cum vorbește un om cu prietenul lui. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii luminau mintea şi inima lui Moise. Dumnezeu era refugiul lui, era căminul lui…

Prin credință, asemenea lui Moise, poți sta neclintit, ca şi cum ai vedea pe Cel ce este nevăzut. Domnul dorește să ai o experiență valoroasă. El are o lucrare pentru tine. Tu poți dori un sens mai înalt al lucrurilor veșnice. Dumnezeu este aproape de toți cei care strigă după El din toată inima. Ce sunt avantajele şi onorurile oferite de lume, în comparație cu privilegiile fiilor de Dumnezeu?…

Umbrele întunericului se vor risipi curând; vine dimineața, lupta este încheiată. Pe fruntea fiecărui copil părtaș la suferințele lui Hristos este pusă o cunună. (Scrisoarea 21a, 1893; publicat în Manuscript Releases, vol.14, pag.14-16)