„…alerg spre țintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.”
Filipeni 3:14
Vom avea, pe timpul vieții, conflictele noastre cu puterile întunericului şi vom obţine biruinţe de valoare. Ochii noştri trebuie ațintiți spre premiu. După trecerea Iordanului, pentru a cuceri lerihonul, Iosua a întâlnit o Făptură maiestuoasă, pe care a întrebat-o direct: ,,Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” Iar răspunsul a fost: ,,Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului… Scoate-ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt”. Nu Iosua, conducătorul Israelului, ci Însuşi Hristos a împlinit lucrarea de cucerire a Ierihonului.
Acestea au fost lecțiile oferite continuu copiilor lui Israel. Îndreptându-le atenția spre Dumnezeu din cer, Hristos îi învăța să nu-şi atribuie singuri gloria. Să nu nutrim înălţarea de sine. Când începem să credem că suntem cineva, să ne aducem aminte că nu avem nimic deosebit şi nici mai bun faţă de ceilalţi muritori, în afară de ceea ce ne-a dat Dumnezeu.
Iar când ne aflăm în nevoie, să nu uităm asemănarea noastră cu copiii lui Israel. Istoria lor este în mod clar trasată de pana inspirației. Noi nu trebuie să le imităm exemplul de cârtire şi nemulțumire. Dumnezeu n-a pus în gura lui Moise cuvinte de condamnare. În această privință, Israel se deosebea de celelalte popoare.
Mulți par a crede că, primind religia lui Isus Hristos, se coboară. Aceştia au nevoie să abandoneze stima şi îndreptățirea de sine şi să se smerească înaintea lui Dumnezeu. Dimpotrivă, cei care vin în legătură cu viul Dumnezeu, ca fii şi fiice ale Lui, fac paşi în sus…
Noi trebuie să vorbim despre cer şi cele cereşti într-o atitudine de rugăciune față de Dumnezeu. Nu este sigur pentru oricare dintre noi să credem că ne aflăm cu picioarele acolo unde nu ne pot aluneca, ci trebuie să simțim că terenul pe care ne aflăm este sfânt. Curățiți-vă templul sufletului de întinăciune, pentru ca Isus să poată intra acolo şi să domnească. Privind la Isus Hristos, vom creşte în asemănarea cu El. Cu cât suntem mai strâns legați de El, cu atât mai limpede ne vom vedea imperfecţiunile… Oriunde am fi, rugăciunile noastre trebuie să se înalte zilnic, pentru lumină. Noi trebuie să mergem la El pentru nevoile noastre…. Pentru a cunoaşte puterea şi tăria adevăratei sfințenii, trebuie să fim ascunşi în Isus, consacrându-ne Lui fără rezervă… Dedică-ți deplin puterea, inteligența şi toate talentele lui Dumnezeu. Oriunde te va pune El, oricât de umilă ar putea fi postura ta, lucrează cu credincioşie. (Manuscris 36, 1885)
