„Cine va fi arătat prin sorți că a luat din ce era dat spre nimicire, va fi ars în foc, el și tot ce este al lui, pentru că a călcat legământul Domnului şi a făcut o mişelie în Israel.”
Iosua 7:15
Domnul nu a specificat cine era vinovatul, dar a dat instrucțiuni despre ce trebuia făcut. El a spus: „Să vă apropiați mâine dimineață, după semințiile voastre; şi seminția pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe familii şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe case şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorți se va apropia pe bărbați”…
Prin această cernere amănunțită, Domnul descoperă faptul că El cunoaşte lucrurile rele ascunse, chiar dacă oamenii ar putea crede că acestea sunt bine tăinuite. Pe tot parcursul trierii, Acan s-a dovedit hotărât să nu-şi recunoască păcatul. Dar acum, Domnul strângea cercul în jurul lui. Dacă Iosua ar fi fost cel care denunța păcatul lui Acan, mulți ar fi putut simpatiza cu cel în culpă, la protestul lui că ar fi nevinovat, şi ar fi putut, în judecata lor omenească, să creadă că acesta era acuzat pe nedrept. Aşa ceva fac mulți azi, când cineva este mustrat pentru păcat, pentru că ei Îl scot pe Dumnezeu din calcul. Acesta este motivul pentru care Iosua i s-a adresat astfel lui Acan: „Fiule, dă slavă Domnului Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte şi spune-mi ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”.
Dumnezeu îi spusese lui Iosua exact ce făcuse Acan, dar atât de mulț sunt călăuziți de simpatie omenească și răufăcătorul este atât de frecvent scuzat, încât Domnul a vrut să dea Israelului o lecție care, de asemenea, este valabilă şi pentru cei din zilele noastre. De aceea, Iosua l-a rugat pe tânărul Acan să-i spună ce făcuse…
Dacă pedeapsa ar fi venit asupra lui Acan înainte ca buzele lui să mărturisească păcatul, poporul, înclinat în mod natural la răzvrătire, l-ar fi acuzat pe Iosua că se poartă aspru cu tânărul şi l-ar fi declarat lipsit de milă, pentru că aducea cumplita pedeapsă…
Acan a mărturisit, spunând: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut. Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint și o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat… iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele”…
„Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre.” (Scrisoarea 13, 1893; publicat în Youth Instructor, 25 ianuarie 1894; 1 februarie 1894)
