„… şi a zis slujitorilor săi: ‘Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi.’ N-a spus nimic bărbatului ei, Nabal.”

1 Samuel 25:19

Domnul vrea ca soția să asculte de bărbatul ei, dar aceasta întotdeauna în armonie cu voința divină. În caracterul lui Abigail, soția lui Nabal, avem exemplul unei soții după voia lui Dumnezeu, în vreme ce bărbatul ei ne arată unde poate ajunge cineva care se lasă sub controlul lui Satana. Fugar dinaintea lui Saul, David a tăbărât lângă bogățiile lui Nabal şi a avut grijă ca turmele şi păstorii acestuia să nu fie prădați în Carmel. Aflat în nevoie, David şi-a trimis oamenii la Nabal, cu solie prietenoasă, cerând alimente pentru el şi ai lui, dar Nabal i-a răspuns insolent, întorcându-i rău pentru bine şi refuzând să împartă din ce avea şi celor din jur…

Nabal a vorbit nedrept împotriva lui David şi a oamenilor lui, pentru se justifica pe sine şi pentru a-şi justifica egoismul, spunând despre ei că erau nişte robi fugari… Unul dintre tinerii aflați în slujba lui Nabal, temându-se că insolența acestuia ar putea avea urmări rele, s-a dus şi i-a prezentat situația soției lui Nabal, ştiind că ea avea un spirit diferit de cel al soțului ei şi era o femeie cu judecată. El i-a prezentat, o dată cu situația dificilă, şi caracterul adevărat al lui Nabal, spunând: ,,Să ştii acum şi să vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă și el este aşa de rău, încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească”.

Abigail a văzut că trebuia făcut ceva pentru prevenirea urmărilor greşelii lui Nabal şi că trebuia să-şi ia răspunderea unei acțiuni imediate, fără să-l mai întrebe pe soțul ei. Ea ştia că ar fi fost inutil să vorbească cu el, pentru că i-ar fi primit propunerea doar cu asprime şi dispreț, amintindu-i că el era stăpânul casei și că ea era nevasta lui, fiind deci supusă lui şi trebuind să facă aşa cum îi dicta el. Abigail ştia că vorbele rele ale lui Nabal trebuia contracarate imediat şi, fără consimțământul lui, a adunat bunuri cât a considerat de cuviință pentru împăcarea mâniei lui David, ştiindu-l hotărât să răzbune insulta pe care o primise…

Poziția lui Abigail în această chestiune a fost una aprobată de Dumnezeu şi întâmplarea aceasta a descoperit caracterul şi spiritul ei nobil… Abigail l-a întâmpinat pe David cu respect, arătându-i prețuire şi deferență, pledându-și cauza elocvent şi eficient. Nescuzând răutatea bărbatului ei, ea a pledat totuşi pentru viața lui. Abigail a dovedit, de asemenea, că era nu numai o femeie cu judecată, ci și o femeie religioasă, cunoscătoare a lucrărilor şi căilor lui Dumnezeu cu David. (Manuscris 17, 1891; publicat în Manuscript Releases, vol. 21, pag. 213-214)