„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
Ioan 1:2
Dumnezeu a trimis o solie cetății Ninive, prin robul Său, Iona… „Și Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului… Iona a început să pătrundă în oraş… strigând şi zicând: ‘Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită!’”
Când oamenii din Ninive s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, strigând la El pentru milă, El i-a ascultat. ,,Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă, şi nu l-a făcut”
Dar Iona a dovedit că nu-i păsa de sufletele din acea cetate stricată. El punea mai mult preț pe propria reputație, preocupat fiind ca oamenii să nu zică despre el că era un profet mincinos… Văzând acum că Dumnezeu Îşi manifesta compasiunea, cruţând cetatea coruptă față de El, Iona nu mai cooperează cu Dumnezeu în acest demers plin de milă. El nu are în vedere interesul locuitorilor cetății, nepăsându-i că un număr aşa de mare de oameni, care nu s-au învățat să facă ce este bine, vor pieri. Auziți nemulțumirea lui: ,,Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc.” Dar Domnul i-a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” „Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsărit de cetate. Acolo şi-a făcut un umbrar şi a stătut sub el, până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta”.
Apoi, Domnul i-a dat lui Iona o lecție practică. El ,,…a adus un vierme, care a înțepat curcubetele şi curcubetele s-a uscat. Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit şi soarele a bătut peste capul lui Iona şi Iona a leşinat. Atunci, a dorit să moară şi a zis: ‘Mai bine să mor decât să trăiesc’.” Dar Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite?”
În istoria cetății Ninive este o lecție pe care trebuie să o studiezi cu atenție… trebuie să ştii care-ți este datoria față de semenii ignoranți şi amăgiți, care au nevoie de ajutorul tău. (Manuscris 164, 1897)
