„Și iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credința și a zis slăbănogului: ‘Îndrăznește, fiule, păcatele îți sunt iertate!’”

Matei 9:22

Când a venit Isus în lumea noastră, Satana îi condusese pe iudei la practicarea unei religii pe placul puterilor întunericului. Cei care se declarau poporul lui Dumnezeu se depărtaseră de El, urmând alt conducător. Prin propria răutate, ei mergeau spre ruină, dar a venit Hristos pentru a disputa autoritatea lui Satana…

Viața lui Hristos a devenit o scenă de conflict de durată. Satana a tulburat inimile rele ale oamenilor şi a pus invidia şi prejudecata la lucru împotriva Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. El i-a făcut pe oameni să se îndoiască de cuvântul, faptele şi misiunea lui Hristos… Ei [iudeii] Îl urmau pe Isus pas cu pas, pentru ca, dacă era posibil, să poată prinde vreun cuvânt din gura Lui, pe care să-l răstălmăcească şi să-l facă public, dându-i un sens care n-a fost niciodată exprimat sau intenționat. Astfel, calea Domnului era denaturată de oameni care pretindeau că sunt drepți şi sfinți…

Cu o spectaculoasă etalare a grijii, ei vegheau asupra poporului, ca să nu fie condus la rătăcire, şi le atrăgeau atenția iudeilor să nu se pripească în a primi noile doctrine pe care le preda acest Învățător nou, pentru că învățăturile şi practicile Lui erau diferite de doctrinele pe care le primiseră de la părinții lor…

În acest fel, Satana a atras de partea lui oameni care ar fi putut fi o putere pentru Hristos, pentru a deveni agenți prin care el a infiltrat îndoiala, suspiciunea şi ura în inimile iudeilor…

Conducătorii poporului erau mereu în căutare de explicații pentru atitudinea lor de necredință și, atunci când Isus făcea cele mai convingătoare minuni, ei erau gata să se folosească de tot ce le-ar fi putut părea potrivit ca obiecție față de divinitatea Lui. Când l-a vindecat pe slăbănog, Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îți sunt iertate!”…

În minunea pe care a făcut-o, Isus a schimbat inima omului şi l-a înnoit în minte și trup, demonstrând astfel fariseilor că El avea putere să ierte păcatele și să aducă neprihănire şi pace păcătosului. Dar fariseii au găsit în cuvintele Sale de putere divină un motiv de necredință și de acuzare… Isus vedea că, oricât de adânc înrădăcinate erau principiile aflate în opoziție cu principiile pe care le proclama El, nu erau totuşi decât înşelăciune şi falsitate şi veneau de la duşmanul oricărei neprihăniri… (Manuscris 65, 1895; publicat în Signs of the Times, 25 aprilie 1895)