„Duhul necurat, când a ieșit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găsește. Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit.’ Şi, când vine în ea, o găsește goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Matei 12:43-45

Într-una din parabolele Sale, Hristos a spus povestea unui om din care fusese alungat un duh rău. Demonul dorea să se întoarcă în inima din care fusese alungat. El a venit și, găsind-o încă goală, deși măturată şi împodobită, a intrat în ea, împreună cu alte șapte duhuri, mai rele decât el astfel că starea de acum a omului era mai rea decât la început.

Omul din parabolă terminase cu Satana, nu mai voia să facă lucrarea lui, dar problema era că, după ce inima i-a fost măturară şi împodobită, el nu L-a invitat pe Oaspetele ceresc. Nu este destul să-ți goleşti inima. Trebuie ca noi să umplem acest gol cu dragostea lui Dumnezeu. Sufletul trebuie acoperit cu harul Duhului lui Dumnezeu. Oamenii pot părăsi o seamă de lucruri rele și totuși să nu fie cu adevărat sfințiți, pentru că nu au o legătură cu Dumnezeu, nu sunt uniți cu Hristos…

Satana, marele rebel, caută întruna să ne ademenească să păcătuim împotriva Domnului. El ne va induce imagini false, împietrindu-ne înțelegerea împotriva voinței descoperite a lui Dumnezeu, trezind pasiunile inferioare împotriva purității și renunțării de sine, ridicând voința împotriva voinţei lui Dumnezeu şi montând înțelepciunea de jos la luptă împotriva înțelepciunii de sus… Va fi înțelepciunea lui Dumnezeu trecută în plan secundar şi a noastră considerată supremă? Poate fi aceasta puterea care să conducă în lupta lui Dumnezeu de recuperare a ceea ce-I aparține?…

Am fost avertizată că de-acum vom avea o luptă continuă. Aşa-zisa știință și religia vor fi puse în opoziție una față de cealaltă, pentru că ființele mărginite nu înțeleg puterea și măreția lui Dumnezeu. Mi-au fost prezentate aceste cuvinte ale Duhului Sfânt: „Din rândul vostru se vor ridica oameni, spunând lucruri neadevărate, pentru a-şi atrage adepți”. Aceasta se va vedea cu siguranță în poporul lui Dumnezeu. Vor fi din aceia care nu pot percepe cele mai minunate şi importante adevăruri ale prezentului, adevăruri esențiale pentru siguranța şi mântuirea lor, în vreme ce chestiuni care, prin comparație, sunt mici ca niște atomi, chestiuni în care de-abia dacă găsești un grăunte de adevăr, sunt dezbătute şi ridicate în importanță de puterea lui Satana, pentru a părea de interes maxim…

În timp ce aceia care iubesc lumea subjugă religia față de lume, Dumnezeu le cere închinătorilor Săi să subordoneze lumea față de religie. (Manuscris 16, 1890)