„Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și, după сe a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.”

Matei 5:1

Predica lui Hristos de pe munte avea menirea să pătrundă în viața noastră de zi cu zi. Principiile ei sunt universale, dar cât de puțini urmează cuvintele Mântuitorului nostru! În consecință, vom avea de întâlnit obiecțiuni. Unii vor pretinde că sunt cu totul conduşi de Duhul şi, prin urmare, nu le foloseşte prea mult Legea lui Dumnezeu sau anumite porțiuni din Cuvântul Lui. Aceia care pretind că au multă lumină, dar nu sunt sfințiți prin adevăr, sunt oameni periculoşi, dar ei pot fi verificați cu uşurință. „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20)…

Hristos a spus: „Păziți-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veți cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele” (Matei 7:15-17)…

Trebuie să ne aşteptăm să fim asaltați de puterile întunericului, dar dacă vom rezista cu succes, în cer va fi bucurie. Sufletele ființelor omeneşti sunt prețuite de oştirile cerului… Noi nu trebuie să ne aflăm sub alt steag decât cel al lui Hristos. (Manuscris 45, 1886)

Hristos a vorbit cum niciodată n-a vorbit vreun om. Mulțimilor de oameni care ascultau Predica de pe Munte – lecții ale lui Isus ilustrate prin lucruri familiare lor – le era readusă în minte şi conştiință Legea lui Dumnezeu, cu principiile ei vii şi fără egal. Printre miile care au fost convertiți într-o singură zi, după ce Hristos S-a ridicat din mormânt şi a mers sus la Tatăl, erau chiar din aceia care auziseră şi crezuseră cuvintele spuse cu ocazia Predicii de pe Munte.

Stând printre oameni, îmbrăcat în umanitate, Isus dorea să descopere urmaşilor Săi tainele adânci ale planului de mântuire, dar, cu tristețe, a fost nevoit să declare că avea multe lucruri să le mai spună, dar ei încă nu le puteau suporta. Vremelnicul și pământescul erau în aşa măsură amestecate în mintea lor cu spiritualul şi veşnicia, încât cele sfinte şi cereşti erau eclipsate…

Sufletul trebuie să primească Duhul Marelui Învățător, dacă mintea dorește să pătrundă lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Adevărul va dezvolta şi îmbogăți mintea. Frumusețea, curăția, sfințenia şi puterea înviorătoare a lui îi vor inspira pe cei care-l primesc și aceștia nu vor fi mulțumiți să se plafoneze în lucrarea lor. Sufletul doritor va striga către viul Dumnezeu: „Arată-Mi slava Ta!” (Manuscris 104, 1898)