„Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu’.”
Ioan 3:3
Pentru Nicodim, aceasta era o soluție foarte umilitoare şi, cu un simțământ de iritare, i-a întors cuvintele lui Hristos, spunând: „Cum se poate naşte un om bătrân?” Dar Mântuitorul n-a înfruntat argumentul cu un contraargument. Ridicând brațul, cu demnitate calmă şi solemnă, El a repetat adevărul cu o și mai mare siguranță: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu”…
Cuvintele lui Isus prezentau lecția potrivit căreia, în locul sentimentului de iritare la cuvintele clare ale adevărului şi în loc să-şi permită să fie ironic, Nicodim ar fi trebuit să aibă o mult mai umilă părere despre sine, din cauza ignoranței lui spirituale. Cuvintele lui Isus au fost totuşi rostite cu atâta solemnitate demnă și atât privirea Lui, cât și tonul folosit exprimau o aşa dragoste, încât Nicodim nu s-a mai ofensat când și-a dat seama de pozíția lui umilă…
Eu consider această lecție pentru Nicodim la fel de aplicabilă celor care se află azi în poziții de răspundere în Israel și ale căror glasuri sunt adeseori auzite în comitete dând dovadă de spiritul lui Nicodim. Cuvintele lui Hristos pentru Nicodim sunt la fel de valabile și pentru preşedinți de conferinţe, pentru prezbiterii comunităților şi pentru cei care ocupă poziții de răspundere în comunitățile noastre…
Ca rezultat al relației cu Isus, Nicodim a fost convertit. În acea întâlnire de seară, omul condamnat de păcat stătea înaintea Mântuitorului, sub influența cuceritoare a adevărului ce strălucea asupra încăperilor minții lui şi-i impresiona inima… Isus nu numai că i-ạ arătat lui Nicodim că avea nevoie de o inimă nouă pentru a putea vedea Împărăția cerului, dar i-a și spus cum să obțină această inimă nouă. (Scrisoarea 54, 1895)
