„Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

Ioan 17:17

Orice soldat angajat în conflictul spiritual trebuie să fie viteaz, în Domnul. Cei care poartă bătălii pentru Prințul vieții trebuie să-şi pregătească armele şi să nu le îndrepte spre cei care slujesc sub drapelul lui Emanuel. Nu avem timp pentru a ne răni şi sfâșia unii pe alții. Cât de mulți au nevoie să dea curs cuvintelor spuse de Domnul lui Nicodim: „dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu”…

Sunt mulți care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos, ale căror nume sunt înregistrate în registrul comunității, dar care nu sunt putere pentru comunitate. Ei n-au fost sfinţiți prin adevăr… Nu e vorba de simpla primire a adevărului, ci de trăirea lui, care sfințeşte sufletul. Să cerceteze cei care vor să fie sfințiți prin adevăr cu atenție şi rugăciune atât Vechiul, cât și Noul Testament, pentru a putea cunoaşte ce este adevărul…

Cei care sunt cu adevărat convertiți la Hristos trebuie să fie în permanentă veghere, ca să nu primească falsul în locul adevărului. Aceia care consideră că nu contează ce doctrine cred, atâta vreme cât cred în Isus, se află pe un teren periculos. Există unii care cred că vor fi exact la fel de acceptabili pentru Dumnezeu dacă ascultă de altă lege decât de cea a Lui – îndeplinind alte condiții decât cele specificate de El în Evanghelie aşa cum ar fi dacă ar asculta de poruncile Lui și ar fi de acord cu cerințele Lui. Dar aceştia se află într-o amăgire fatală şi, dacă nu renunță la această erezie, venind în acord cu ceea ce cere Dumnezeu, nu pot deveni membri ai familiei împărăteşti.

Aceia care pretind că sunt sfințiți, dar care nu respectă cuvintele autorității divine rostite pe Muntele Sinai, demonstrează că nu-I vor acorda lui Dumnezeu ascultarea pe care o reclamă Dătătorul Legii. „Fără Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic”. Posibilitatea desăvârşirii noastre se află în unirea cu Hristos: „Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una”…

Ce plăcere ar putea fi [cerul] pentru sufletele care nu sunt aduse la Isus în această viață pentru a studia caracterul Lui şi pentru a fi cu El în viața ce va veni? Ei vor prefera să fie oriunde altundeva decât în prezența și tovărășia Celui în care nu găsesc plăcere. Ei nu L-au cunoscut când a fost în lume și n-au putut învăța, ca să-L poată cunoaşte în cer. (Manuscris 40, 1894)