„Și judecata aceasta stă în faptul că, o dată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.”

Ioan 3:19

Pierderea unui suflet este prezentată ca o catastrofă, în comparație cu care, câştigarea lumii întregi se cufundă în lipsă de importanţă… Prin Ierusalim este reprezentat orice suflet care neglijează privilegiile prezente şi refuză lumina pe care i-a trimis-o Dumnezeu. Au fost puse în inimă sfaturile lui Dumnezeu? Au fost primite invitațiile şi avertizările servilor Lui? Au avut efect mustrările? O, de-am putea valorifica fiecare momentele de aur ale prezentului, ca să nu ajungem să ni se spună vreodată: „Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi”! Dacă lumina străluceşte în zilele noastre, noi trebuie să o primim, să o apreciem şi să mergem în razele ei, fără a aştepta să vedem dacă oamenii de vază sau de ştiință o acceptă…

Cuvintele lui Hristos sunt: „Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc”… Isus a privit înainte prin veacuri şi a văzut că lumea creştină va considera și învăța că moartea pentru Lui a desființat Legea lui Dumnezeu. De aceea, El face o declarație clară, pentru a îndrepta greşeala aceasta în toate mințile care vor să fie corectate, în acest punct de vedere…

Oameni au murit fără a ține Sabatul zilei a şaptea. Erau credincioși buni, care au trăit conform întregii lumini pe care o aveau. Ei nu pot fí traşi la răspundere pentru lumina pe care n-au avut-o niciodată. Noi suntem responsabili pentru lumina care străluceşte în zilele noastre. A ne scuza călcarea Legii lui Dumnezeu cu faptul că şi oamenii buni din generațiile trecute n-au păzit această lege, ar fi o absurditate…

Nu eşti niciodată în siguranță, dacă eşti indiferent față de lumină. Există vreun motiv să călcăm şi noi Legea lui Dumnezeu, doar pentru că aceia care se declară mari şi buni nu ascultă de ea?… Cărturarii, fariseii, preoții și oameni cu slujbe sfinte, oameni care credeau că neprihănirea lor era superioară față de a tuturor celorlalți, sunt cei care L-au persecutat pe Hristos… Aceşti pretinşi sfinți au fost ce ma cruzi dintre persecutorii lui Hristos. Învățătorii poporului au fost cei care L-au batjocorit când atârna pe cruce.

Pretinşii creştini de azi, care resping lumina, nu vor fi, pentru cei care primesc şi se bucură în lumina adevărului, mai presus de iudeii din zilele lui Hristos. Dacă ar fi știut că El era Prințul vieții, aceștia nu L- fi răstignit. Dar de ce n-au știut? Pentru că refuzau orice dovadă ce li se oferea că Hristos era Mesia… Ei îi vor privi pe creștini ca pe niște oameni neînsemnați, slabi, o minoritate de fanatici și vor vorbi batjocoritor despre ei. (Scrisoarea 35a, 1877)