„Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare.”

Evrei 11:36

Când le-a descoperit ucenicilor soarta Ierusalimului și scenele celei de a doua veniri, Isus, le-a prezis, de asemenea, experiența poporului Său din perioada de când El va fi luat dintre ei și până când Se va întoarce, în putere şi slavă, pentru a-i elibera. De pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul vedea furtunile ce aveau să se abată asupra bisericii apostolice şi, pătrunzând adânc în viitor, ochiul Lui distingea aprigele şi pustiitoarele vijelii care urmau să bântuie asupra adepților Săi, în veacurile viitoare, de întuneric şi persecuție.

Istoria bisericii primare a adeverit împlinirea cuvintelor Mântuitorului. Puterile pământului şi ale iadului s-au aliniat împotriva lui Hristos, reprezentat de urmaşii Lui… Creştinii erau deposedați de bunuri și dați afară din casele lor…Mulți dintre ei și-au pecetluit mărturia cu propriul sânge…

Sub cea mai crâncenă persecuție, aceşti martori ai lui Isus şi-au păstrat credința neîntinată… Cu vorbe pline de credință, răbdare și speranță, ei se încurajau unul pe altul, pentru a suporta privațiunile şi necazul. Pierderea oricărei binecuvântări pământeşti nu-i putea face să renunțe la credința lor în Hristos. Încercările şi persecuțiile nu erau decât paşi care-i duceau mai aproape de odihna şi răsplata lor…

Zadarnice au fost eforturile lui Satana de a distruge biserica lui Hristos prin violență. Marea luptă în care ucenicii lui Isus îşi dau viața nu a încetat o dată ce aceşti credincioşi purtători ai stindardului au căzut la post. Prin această înfrângere, ei au biruit. Slujitorii lui Dumnezeu au fost ucişi, dar lucrarea Lui a mers hotărât înainte. Evanghelia a continuat să ne răspândită, iar numărul adepților ei să crească. „Puteți să ne chinuiți, să ne torturați și să ne jigniți”, spunea un crestin în discuție cu liderii păgâni care instigau la persecuție. „Răutatea voastră ne testează slăbiciunea, dar cruzimea voastră este inutilă. Ea nu este decât o invitație mai puternică de a-i aduce pe alții la convingerea noastră. Cu cât suntem mai mulți secerați, cu atât se ridică alții. Sângele de creştin este o sămânță.”

Mii au fost întemnițați şi ucişi; dar s-au ivit alții, care să le ia locul. Iar cei martirizați pentru credința lor sunt înregistrați de Hristos ca biruitori. Ei s-au luptat lupta cea bună și urmează să primească, la revenirea lui Hristos, cununa slavei. Suferințele pe care le-au îndurat i-au dus pe creștini mai aproape unii de alții și de Răscumpărătorul lor. (The Spirit of Prophecy, vol. 4, pag. 39-42)