„Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele.”

Apocalipsa 1:19

Principiul la care suntem chemați să ținem azi este același care a fost păzit de adepții Evangheliei în zilele marii Reforme religioase. Când liderii mondiali s-au adunat la Dieta din Speyer, în 1529, se părea că speranța omenirii era pe punctul de a se sfărâma. La această adunare a fost prezentat decretul împărătesc de restrângere a libertății religioase şi de interzicere a continuării răspândirii doctrinelor Reformei…

Multe în lume depindeau de acțiunea câtorva eroi ai credinței. Cei care acceptaseră adevărurile Reformei s-au întâlnit împreună și hotărârea unanimă a fost: „Ne vom opune decretului. În materie de conştiință, nu majoritatea are puterea”. Ei şi-au redactat protestul şi l-au trimis statelor participante la întrunire.

În acest conflict final, Dumnezeu a încredințat în mâinile noastre stindardul adevărului şi al libertății religioase, pe care l-au ținut sus aceşti reformatori. Cei pe care El i-a binecuvântat cu ştiința Cuvântului Său sunt considerați răspunzători de acest mare dar. Noi trebuie să privim Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o autoritate supremă, acceptându-i adevărurile… Şi vom fi capabili să apreciem aceste adevăruri numai cercetându-le personal, prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu…

Primind doctrinele pe care Cuvântul lui Dumnezeu le condamnă, bisericile protestante le vor scoate în față și vor forța cu ele conştiința oamenilor, exact aşa cum autoritățile papale impuneau dogmele lor avocaților adevărului, în vremea lui Luther. Aceeaşi luptă trebuie purtată din nou și fiecare suflet va fi chemat să hotărască de ce parte a luptei se va afla.

Când nu sunt dispuşi să vadă şi să primească adevărul, deoarece implică luarea crucii, oamenii deschid o ușă pentru ispitele lui Satana. El îi va conduce, aşa cum a condus-o pe Eva în Eden, să creadă o minciună. Adevărul, prin care ar fi putut fi sfințiți, este dat la o parte pentru nişte iluzii amăgitoare, prezentate de nimicitorul de suflete.

Se întâmplă adeseori ca adevărul cel mai prețios să pară a se confunda cu unele greşeli fatale. Odihna pe care a promis-o Dumnezeu tuturor celor ce învață de la El este ceva ce pare foarte apropiat de indiferență şi inactivitate, dar mulți uită faptul că această odihnă a lui Hristos se află numai luând jugul Lui şi purtând povara Lui și având blândețe şi modestie. (Manuscris 100, 1893)