„Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraților lui!”

Geneza 9:25

Pentru a repopula pământul gol, pe care potopul l-a curățit de mizeria morală, Dumnezeu a păstrat o singură familie și anume casa lui Noe, căruia El i-a spus: ,,te-am văzut fără prihană înaintea Mea, în neamul acesta de oameni”. Dar şi în cei trei fii ai lui Noe s-a dezvoltat rapid aceeaşi mare diferență văzută în lume înainte de potop. În Sem, Ham şi lafet, care aveau să fie formatorii speciei umane, a fost prefigurat caracterul posterității lor.

Vorbind prin inspirație divină, Noe a prezis istoria celor trei rase ce aveau să se desprindă din aceşti trei tați ai omenirii. Referitor la urmaşii lui Ham şi pornind de la fiul acestuia, Canaan, Noe a spus: ,,Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraților lui!” Caracteristicile răului aveau să se continue în Canaan şi urmaşii lui, a căror neîntreruptă vinovăție chema judecățile lui Dumnezeu asupra lor…

Deşi blestemul profetic îi condamnase la robie, sentința a fost reținută vreme de veacuri. Dumnezeu le-a suportat necredința şi stricăciunea până când au depăşit limitele îndurării divine. Ei au fost dezmoşteniți şi au devenit sclavi ai urmaşilor lui Sem şi Iafet…

Pentru o vreme, urmaşii lui Noe au continuat să locuiască în munți, acolo unde se oprise corabia. Pe măsură ce numărul lor a crescut, in scurtă vreme, apostazia a dus la divizare. Aceia care au dorit să uite de Creatorul lor şi să refuze restricțiile Legii Lui, simțeau o constantă respingere față de învățăturile şi exemplul tovarăşilor lor temători de Dumnezeu şi, după o vreme, s-au hotărât să se despartă de închinătorii lui Dumnezeu. Prin urmare, au mers în câmpia Şinear, pe malurile râului Eufrat, atraşi de frumuseţea ținutului şi de fertilitatea solului, hotărâți să-şi întemeieze aici căminele.

Aici ei au decis să zidească un oraş, iar în acest oraş, un turn a cărui înălțime să stârnească uimirea lumii. Aceste inițiative aveau menirea să împiedice risipirea populației în colonii. Domnul spusese ca oamenii să se răspândească pe întregul pământ, pentru a-l umple și stăpâni, dar ziditorii Babelului erau hotărâți să-şi mențină unitatea și să fondeze o monarhie care, apoi, să domine întreaga lume…

Turnul măreţ, dorit să atingă cerul, era menit să stea ca un monument al puterii şi înțelepciunii constructorilor lui, purtându-le faima prin generațiile ulterioare. (Patriarhi și profeți, pag. 108-110)