„Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți şi cumpărați bucate…”
Isaia 55:1
Înainte ca Hristos să-Și îmbrace divinitatea cu umanitate şi să vină în lumea noastră, Dumnezeu a trimis pe pământ solia Lui prin Noe, Enoh, Set şi Metusala. Lot a dus solia în Sodoma şi o seamă de trimiși au proclamat venirea Cuiva. Dar în această vreme, solia trebuie proclamată pretutindeni…
Masa este întinsă acum. Ultima invitație este mergerea la toate neamurile, până la marginile pământului. Aceasta este lucrarea noastră. Solii trebuie, acum în mod deosebit, chemați la lucru sârguincios. Mesajul trebuie să plece cu forță de pe buzele inteligențelor omenești. Cel care a venit în lumea noastră pentru a proclama solia a fost Însuși Domnul. Spuneți atunci oamenilor că Hristos a venit ca om, pentru ca umanitatea Lui să poată intra în contact cu omenirea, iar divinitatea Lui să poată rămâne neatinsă. Slujitorii Lui trebuie să fie uniți. „Voi sunteți împreună lucrători cu Dumnezeu”, spunea Isus. ,,Sunteți ispravnici ai lui Dumnezeu, sunteți zidirea Lui.” Dacă servii Lui vor fi prelucrați de Duhul Sfânt, o mare lucrare poate fi făcută. ,„Poftiți-i!”, „ca să-Mi fie casa plină”. Domnul vrea să spună să luăm în serios această misiune. Dacă Îi suntem pe deplin consacrați lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va lucra cu noi.
Priviți lumea noastră de azi, voi ce spuneți că sunteți creștini. Sunteți conștienți de situația existentă, când vedeți felul în care bunătatea şi dragostea îndelung-răbdătorului Dumnezeu sunt tratate cu dispreț şi respingere absolută? Ființele umane limitate, căzute şi în nevoie de iertare şi pace sunt în totalitate invitate să vină. Domnul Isus, Marele Învățător, face invitația, dar adeseori este întâmpinat cu scuze neserioase sau expediat cu dispreț. Toți cei care vor pot veni şi răspunde invitației pline de har. De ce nu văd oamenii importanța primirii chemării şi împăcări cu Dumnezeu?
Diavolul nu a murit. El lucrează cu tot ce are mai atractiv, pentru a-i convinge pe oameni să închidă urechile, să nu audă, și mii care se cuvine să dea lumii această solie a încercării își ascund talanții în pământ. Ei nu-şi folosesc puterile pentru a aduce suflete la masa întinsă cu mărinimie. Rob necredincios și îndărătnic! Domnul îți va cere socoteală. Dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că sunt auzite și voci credincioase, că există unii oameni care își simt responsabilitatea şi care fac tot ce le stă în putere pentru a-i determina şi pe alții să vină la ospăț. (Scrisoarea 89, 1898)
