„Lot si-a ales toată câmpia Iordanului și a mers spre răsărit. Astfel s-au despărțit ei unul de altul.”

Geneza 13:11

Putem vedea caracterul lui Avraam în momentul în care a început neînțelegerea între păstorii turmelor lui și păstorii turmelor lui Lot, când a spus: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine… mai bine desparte-te de mine, dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta, dacă tu apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga”.

Lot a văzut că ținutul Sodomei era mai favorabil pentru prosperitatea temporară şi lumească și a ales să locuiască acolo. Dacă Lot ar fi dat dovadă de aceeași noblețe ca Avraam, l-ar fi lăsat pe acesta să aleagă primul. Dar Avraam n-a luat poziția superiorului față de toți ceilalți, ci a luat o poziție umilă. Era dreptul lui să aleagă primul, dar Avraam a ales să fie generos.

În pentru loc să-şi pună problema dacă alegerea pe care o face este cea mai bună pentru moralitatea și sfințenia proprie, Lot s-a gândit numai la prosperitatea lumească. Dar a venit vremea celei mai mari încercări pentru el, din cauza stricăciunii locuitorilor Sodomei. Când Lot şi familia lui au fost luați de cei veniți să cucerească Sodoma şi Gomora, Avraam a mers şi i-a eliberat. Iar când împăratul Sodomei a vrut să-i dea daruri din prada de război, Avraam şi-a arătat din nou noblețea caracterului, spunând că nu ia nici măcar un fir de ață și nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu se poată zice că a fost îmbogățit de oameni. Dumnezeu îi dăduse lui Avraam făgăduința că va avea bogății mari şi nu voia să spună cineva că acestea i-au fost date de păcătoși. Putem vedea că fiecare pas al lui Avraam era un pas al credinței.

Mai citim, în Geneza 18, despre vizitatorii lui Avraam, când se afla la uşa cortului său… Aceştia erau îngeri ai lui Dumnezeu, unul dintre ei nefiind altul decât Fiul lui Dumnezeu. Când au venit la cortul lui, aceşti musafiri erau nişte străini, dar Avraam a respectat regulile curtoaziei față de ei. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să nu-i neglijăm pe străini, pentru că, fără ştiință, unii au primit îngeri ca oaspeți. Aşa a făcut şi Avraam. Iar când oaspeții cereşti i s-au făcut cunoscuți, i-au spus care era scopul vizitei lor la Sodoma… Deşi nu era locuitor al Sodomei și n-avea nimic comun cu cetatea, vedem că Avraam dorea foarte mult ca Dumnezeu să cruțe cetatea şi să nu fie nimicită. (Manuscris 19, 1886)