„Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; da, mă voi gândi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.”

Psalmii 77:11,12

Fiți atenți la modul în care interpretați Scriptura. Citiți-o cu inima deschisă pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi ea va oferi lumina cerului şi înțelegere pentru oamenii simpli. Nu este o referire la cei cu mintea slabă, ci la aceia care nu se forțează peste măsura şi posibilitățile lor în încercarea de a fi originali şi independenți căutând să ajungă la o cunoştință dincolo de ceea ce constituie adevărata cunoaștere…

Psalmistul David a experimentat, în viața lui, mai multe schimbări ale modului de gândire. Uneori, reuşind să vadă voința și căile lui Dumnezeu, el era în extaz. Apoi, observând reversul milei şi dragostei neschimbătoare a lui Dumnezeu, totul i se părea învăluit într-un nor de întuneric… Meditând la dificultățile şi pericolele vieții, acestea îi apăreau atât de cumplite, încât se credea abandonat de Dumnezeu, din cauza păcatelor lui. El îşi vedea păcatul atât de grav, încât a exclamat: „Va lepăda Domnul pentru totdeauna şi nu va mai fi El binevoitor?”

Plângând şi rugându-se, el a obținut o vedere mai clară a caracterului şi atributelor lui Dumnezeu şi, învățat de agenții cerului, a concluzionat că aprecierile lui referitoare la dreptatea şi asprimea lui Dumnezeu erau exagerate… Analizând cererile şi făgăduințele lui Dumnezeu pentru Israel, conştient că ele erau valabile pentru toți cei care aveau nevoie de ele, David şi le-a însuşit…

Însuşindu-şi aceste făgăduințe şi privilegii, David s-a hotărât să nu mai fie pripit la judecată şi să nu se mai descurajeze. Sufletul lui a prins curaj contemplând caracterul lui Dumnezeu descoperit în învățătura Lui, în îndurarea şi mila Lui peste măsură şi David a văzut că lucrările şi minunile Lui Dumnezeu nu se aplică într-un mod limitat.

Dar, din nou, experiența lui s-a schimbat. Văzând că nelegiuiților şi păcătoşilor le erau îngăduite binecuvântări şi favoruri, în vreme ce aceia care-L iubeau cu adevărat pe Dumnezeu se confruntau cu dificultăți şi neajunsuri de care păcătosul pe față nu avea parte, David a ajuns să creadă că Dumnezeu nu era imparțial în căile Lui… ,,Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi”, care ,,nu sunt loviți ca ceilalți oameni”. David n-a putut înțelege lucrul acesta până nu a mers în sanctuarul lui Dumnezeu, pentru ca apoi să spună: „… am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”. (Manuscris 4, 1896)