„Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.”

Geneza 19:1

Lot fusese apropiat de Avraam şi ajunsese să aibă același spirit de curtoazie pe care-1 manifesta unchiul său. Vizitatorii arătau ca toi oamenii când au venit la Lot, și dacă Lot n-ar fi manifestat un spirit de ospitalitate, ar fi putut pieri o dată cu restul Sodomei. Răutatea locuitorilor Sodomei era atât de mare, încât voiau să abuzeze de oamenii veniți cu solia și apoi de Lot. Dar îngerii lui Dumnezeu l-au protejat pe Lot, lovindu-i cu orbire pe cei din gloata de dincolo de uşă.

După această manifestare a stricăciunii sodomite, îngerii i-au descoperit lui Lot obiectivul vizitei lor şi i-au spus că, dacă avea fii sau fiice în cetate, să-i scoată de acolo. Şi i-au permis să meargă la toți ai lui și să le spună că oraşul urma să fie distrus și că trebuia ca ei să-l părăsească. Dar toate avertizările şi stăruințele lui nu i-au atins. Ei au râs de ceea ce numeau temerile lui superstițioase. lată că Sodoma nu se dezmințea şi locuitorii ei nu păreau a se gândi la faptul că în fața lor era nimicirea.

Dar, la întoarcerea lui Lot, îngerul era grăbit şi i-a invitat pe cei prezenți să fugă din Sodoma. Lot era intrigat că trebuia să plece fără avere, doar cu soția şi doi copii. Atunci, îngerii i-au luat de mână, pe el, pe soția şi fetele lui, şi i-au condus afară din cetate… Imediat ce au ajuns afară din cetate şi se aflau pe drumul spre munte, un înger le-a spus: „Scapă-ți viața; să nu te uiți înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri”.

„Să nu te uiți înapoi!” a fost porunca, dar nevasta lui Lot a întors capul spre cetate, uitându-se la ce lăsa acolo. Blestemul lui Dumnezeu a venit atunci asupra ei şi a fost transformată într-un stâlp de sare… A fost o greşeală când Lot și-a stabilit căminul în Sodoma. Aici el şi-a pierdut nu numai toată averea, dar şi copiii, cu excepția a doi. Este o lecție care trebuie să ni se întipărească în inimă. Pot exista perspective îmbietoare pentru copiii lui Dumnezeu, dar ei trebuie să analizeze situația pe toate părțile, înainte de a decide. Prima chestiune pusă trebuie să fie: „Dar cu sufletul meu ce va fi?” (Manuscris 19a, 1886)