„’Dar’, a adăugat El, ‘adevărat vă spun că nici un prooroc nu este primit bine în patria lui…’”

Luca 4:24

Cu ce mare interes era privită de îngerii din cer și de luminle necăzute această luptă în care era disputată onoarea Legii lui Dumnezeu! Lupta trebuia tranşată pentru veşnicie nu numai pentru care această lume, ci și pentru întregul univers și pentru lumile necăzute pe Dumnezeu le crease. Confederația întunericului veghea pentru ceea ce ar fi părut o şansă pentru a se ridica şi a triumfa în fața Înlocuitorului divino-uman şi Siguranței rasei omeneşti, pentru ca apostatul să poată striga „victorie!”, iar lumea și locuitorii ei să devină pe veci împărăția lui. Dar Satana ajungea numai până la călcâi, neputând să atingă capul. Acum el vede că adevăratul lui caracter este în mod clar descoperit înaintea cerului întreg şi că ființele cereşti şi lumile pe care le-a creat Dumnezeu vor fi cu totul de partea lui Dumnezeu. El vede că proiectele lui de viitoare influență asupra acestora vor fi în întregime anulate. Umanitatea lui Hristos va lămuri pentru totdeauna problema care a stârnit conflictul…

Ce l-a determinat pe poporul lui Dumnezeu să arunce atâta dispreț asupra lui Isus? Iudeii aşteptau un prinț pământesc, care să-i elibereze de puterea despre care Dumnezeu declarase că va domni peste ei dacă aveau să refuze să umble pe calea Lui şi să asculte de poruncile Lui. Ei se lăudaseră că împăratul lui Israel, steaua ce avea să se ridice din Iuda, urma să le întrerupă sclavia şi să-i facă o împărăție de preoți.

Dar nu absența onoarei exterioare, a bogăției şi a slavei a fost cea care i-a făcut pe iudei să-L respingă pe Isus. Soarele Neprihănirii, strălucind în mijlocul întunericului moral în raze atât de distincte, descoperea contrastul dintre păcat şi sfințenie, dintre curăție și întinăciune, şi această lumină nu era binevenită pentru ei….

Ceea ce spusese Isus că va constitui lucrarea Sa, se împlinea. Bolnavii erau vindecați, demonizații eliberați, leproşii şi paraliticii erau însănătoşiți. Muții vorbeau, urechile surzilor erau deschise, morții erau readuşi la viață, iar cei necăjiți primeau Evanghelia… Fiecare minune făcută de Isus îi convingea pe unii de adevăratul Lui caracter, care se potrivea spuselor profeției despre Mesia, dar cei care nu primeau lumina cerului erau şi mai hotărâți împotriva acestor evidenţe…

Învățăturile lui Hristos prin precepte şi exemplu constituiau semănarea seminței care avea, după aceea, să fie îngrijită de ucenicii Luі. (Manuscris 143, 1897)