„Tu vei vedea de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”

Deuteronomul 32:52

În timp ce-şi revedea experiența de conducător al poporului lui Dumnezeu, o faptă urâtă îi umbrea amintirea lui Moise. Dacă această neascultare ar fi putut fi ștearsă, simțea el, n-ar mai fi trecut prin moarte. Moise era sigur că pocăința și credința în Jertfa promisă erau tot ceea ce cere Dumnezeu şi, din nou, şi-a mărturisit păcatul şi şi-a cerut iertare, în Numele lui Isus.

Acum, îi era prezentată o vedere panoramică a Țării Făgăduinței. Fiecare regiune a acestei țări se întindea în fața lui, nu vag, datorită depărtării, ci bucurându-i ochii într-o imagine clară şi frumoasă. În această scenă, țara îi apărea lui Moise nu aşa cum era ea, ci aşa cum avea să devină, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, în posesiunea Israelului. Ea părea să arate ca un al doilea Eden, având munți îmbrăcați în cedrii Libanului, coline argintii cu măslini, parfumate de viță-de-vie, largi şi roditoare câmpii verzi, pictate cu flori, ici palmieri tropicali, colo lanuri de grâu şi ovăz unduind, văi însorite şi scăldate în muzica susurului de pâraie şi a trilurilor păsărilor, cetăți arătoase şi grădini, lacuri pline de ,,bogățiile mării”, turme păscând pe dealuri şi chiar comorile albinelor sălbatice, ascunse în stânci…

Moise a văzut poporul ales stabilit în Canaan, pe seminții şi proprietăți. Apoi a avut viziunea istoriei lor de după stabilirea în Ţara Făgăduinţei. Lunga şi trista poveste a apostaziei și pedepsirii lor a fost desfășurată înaintea lui. El i-a văzut răspândiți, din cauza păcatului lor, printre păgâni, a văzut slava îndepărtată de la Israel, a văzut frumoasele lor cetăți în ruină, iar pe locuitori, ajunși în robie în țări străine. Apoi i-a văzut reveniți în țara părinților lor şi, în cele din urmă, i-a văzut sub stăpânire romană.

Moise a putut privi în albia timpului şi a văzut prima venire a Mântuitorului nostru. El L-a văzut pe Isus prunc în Betleem… L-a urmat în Ghetsemani, văzându-I agonia, apoi trădarea, batjocurile şi tracasarea, crucificarea…

Şi încă o scenă a mai fost desfășurată vederii lui Moise – pământul eliberat de blestem, mai frumos decât Tara Făgăduinței, ce tocmai îi fusese prezentată. Pământul pe care nu mai există păcat și pe care moartea nu va putea ajunge. Acolo, poporul celor mântuiți îşi va afla căminul veşnic. (Patriarhi și Profeți, pag. 487-490)