„Moise, robul Domnului, a murit acolo, în țara Moabului, după porunca Domnului.”
Deuteronomul 34:5
După ce păcatul a intrat în lume, Edenul a fost luat de pe pământ, pentru că Dumnezeu nu ar fi suportat ca el să poarte marca blestemului… Când Moise privea [în viziune] încântătoarea grădină, o expresie de bucurie i-a inundat chipul. Dar servul lui Dumnezeu a fost dus şi mai departe. El a văzut pământul curățit prin foc de orice urmă a păcatului, de orice semn al blestemului, înnoit și dat sfinților în stăpânire veșnică. El a văzut împărățiile pământului date sfinților Celui Prea Înalt…
Pe noul pământ, profețiile cărora iudeii le-au aşteptat adeverirea o dată cu prima venire a lui Hristos vor fi împlinite. Atunci sfinții vor fi înviați şi făcuți nemuritori. Pe frunțile lor vor fi puse cununile nemuririi şi bucuria şi slava le vor împodobi chipul, care va reflecta imaginea Răscumpărătorului lor.
Moise a văzut țara Canaanului aşa cum va ajunge ea atunci când va fi căminul sfinților. Vizionarul Ioan a primit o imagine a aceleiași țări, scriind despre ea: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: ‘lată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.’ ”
În timp ce Moise privea scena, bucuria și triumful se citeau pe fața lui. El putea percepe forța a ceea ce îngerii îi descopereau, căci totul parcă era real în fața lui. Mintea îi era limpede, puterea întreagă, ochii îi vedeau clar. Apoi, Moise a închis ochii în moarte şi îngerii l-au înmormântat în munte, unde s-a odihnit.
Dar n-a trecut mult şi Hristos a venit să-l cheme pe Moise la viață. Când Isus Se afla la mormântul lui Moise, invitându-l să iasă afară, era şi Satana acolo, spunând: ,,Este al meu! Eu l-am ispitit şi el a cedat. Nici chiar Moise n-a putut ţine Legea lui Dumnezeu! El a păcătuit şi s-a plasat de partea mea, în marea luptă, atribuindu-şi slava care-I aparținea lui Dumnezeu. Este proprietatea mea, pentru că, prin păcatul lui, s-a aşezat pe domeniul meu şi sub puterea mea!” (Manuscris 69, 1912; publicat în Manuscript Releases, cap. 10, pag. 158-159)
