„Domnul a zis lui Moise: ‘Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat şi va privi spre el, va trăi’.”

Numeri 21:8

Lecția pe care i-a porunci Dumnezeu lui Moise să o dea copiilor lui Israel în pustie este pentru toate sufletele aflate sub stigmatul păcatului. Din norul viu, Hristos i-a vorbit lui Moise, spunându-i să facă un șarpe de aramă și să-l înalțe într-o prăjină, poruncind tuturor celor mușcați de șerpii veninoși să privească la el, pentru a trăi. Ce-ar fi fost dacă, în loc să privească, după cum le poruncise Hristos, oamenii ar fi spus: ,,Nu cred să-mi facă bine câtuși de puțin dacă mă uit, când mă doare aşa tare mușcătura asta veninoasă a șarpelui?” Ascultarea era cea urmărită, o ascultare oarbă, neîmpiedicată de întrebarea despre rațiunea sau explicația științifică a fenomenului…

Privind la eu, nu vei obține nici speranță, nici lumină şi nici pace. Cu cât le cauți şi te gândești mai mult la acestea, cu atât vei deveni mai confuz şi mai descurajat. Când te menții în grota întunericului, unde nu este nici o rază din Lumina vieții, aşa cum a făcut Ilie când i-a spus Dumnezeu: „Ieși şi stai pe munte, înaintea Domnului!”, îi faci pe plac vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al omenirii. Porunca aceasta e adresată fiecăruia dintre noi care, spre propria descurajare şi nemulțumire, priveşte la slăbiciunile lui, dând lumii un exemplu de neîncredere în Dumnezeu, prin refuzul de a privi şi trăi şi dovedind, astfel, că nu are credință în puterea lui Isus de a ne salva de mușcătura de păcat a șarpelui…

De-ar putea numai să-şi dea seama oamenii în ce fel nemulțumirea şi cârtirea lor îl înalță pe Satana şi-l onorează, în timp ce pe Isus Îl jefuiesc de slava datorată lucrării Lui de deplină mântuire de păcat! El a rupt lanțurile mormântului, revenind la viața pe care Şi-o dăduse pentru noi, şi S-a înălțat la cer, luând robia roabă… El va fi Ajutorul şi adăpostul nostru în orice vreme de nevoie; El trebuie descoperit ca un Mântuitor prezent, atotsuficient în experiența noastră creștină.

Privești doar şi trăiești. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu atunci când nu ieșim din hruba întunecoasă a îndoielilor în camera de sus, a speranței şi credinței. Când Lumina strălucește în toată puterea ei, să ne prindem de Isus Hristos prin mâna puternică a credinței. Nu-ți mai cultiva îndoielile, exprimându-le şi punându-le şi în mintea altora, devenind astfel un agent al lui Satana, care seamănă semințele îndoielii. Exprimă-ți credința, trăiește-ți credința, cultivă dragostea lui Dumnezeu; arată lumii tot ce înseamnă Isus pentru tine. Slăvește Numele Lui cel Sfânt, vorbeşte despre bunătatea Lui, despre mila şi puterea Lui. (Manuscris 42, 1890)