„A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: ‘Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?’”

Ioan 13:6

Când i-a venit rândul lui Petru să fie spălat, el nu s-a putut abține și a spus cu uimire: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”… Liniştit, Isus i-a răspuns: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum”. Simțind acut umilirea Domnului, plin de dragoste şi respect pentru El, Petru a exclamat cu hotărâre în glas: ,„Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Solemn, Isus i-a replicat: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”

O rază de lumină a pătruns atunci mintea ucenicului. El a văzut că serviciul pe care-l refuza era tipul unei curățiri mai înalte – curăţirea spirituală, a minţii şi inimii. El nu putea suporta gândul despărțirii de Hristos, care ar fi însemnat moarte. „Doamne”, a spus el ,,nu numai picioarele, dar şi mâinile, şi capul.”

Iar Domnul i-a spus: „Cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot”

Oricine făcea baie era curat, dar picioarele încălțate în sandale se umpleau repede de praf şi trebuia spălate din nou. Astfel, Petru şi tovarăşii lui fuseseră spălați în marea fântână deschisă pentru păcat şi necurățenie. Hristos îi recunoştea ca fiind ai Lui. Dar ispita îi dusese la rău şi ei încă aveau nevoie de harul Lui curățitor. Când S-a încins cu ştergarul, pentru a spăla picioarele lor prăfuite, Isus dorea ca, tocmai prin acest act, să le spele înstrăinarea, gelozia și mândria din inimi. Acest lucru însemna mult mai mult decât spălarea picioarelor lor prăfuite. În spiritul pe care-l aveau atunci, nici unul dintre ei nu era pregătit… să se împărtășească din cina pascală sau să fie părtași la serviciul pe care Isus tocmai îl instituia. Inimile lor trebuia curățite. Mândria și grija de sine creau disensiuni şi ură, dar pe toate acestea Isus le-a îndepărtat prin spălarea picioarele ucenicilor Săi.

Şi o schimbare de sentimente a fost adusă. Privind la ucenici, Isus putea spune: „Sunteți curați”. Acum exista unire în inimi şi dragoste unul pentru altul. Ucenicii deveniseră umili şi gata de a fi învățați. Exceptându-l pe Iuda, fiecare dintre ei era acum gata să cedeze altuia locul cel mai înalt…

Înainte ca simbolurile trupului și sângelui lui Isus să fie împărtăşite, orice disensiune existentă între frate şi frate trebuie să dispară… Trebuie să căutăm să ne pregătim pentru a sta cu Hristos în Împărăția Lui. (Manuscris 106, 1903)