„Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: ‘Ascultați, răzvrătiților, vom putea noi, oare, să vă scoatem apă din stânca aceasta?’ Apoi Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Și a ieșit apă din belșug… Atunci Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: ‘Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-am dat-o’.”
Numeri 20:10-12
Ar fi cea mai mare prostie din lume, pentru oricine dintre noi, să ne atribuim merite proprii pentru vreun succes pe care l-am putea avea. Cu cât mai smerit umblăm cu Dumnezeu, cu atât şi El este mai dornic să ne ajute. Domnul nu S-a gândit niciodată să-i trimită pe slujitorii Lui să facă o lucrare, în condițiile adversității totale a lui Satana şi a îngerilor lui răi, fără a le acorda ajutorul divin. Motivul pentru care nu avem mai mult succes în lucrare este că noi depindem mai mult de propriile eforturi decât de ajutorul pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu… Fiți atenți la felul în care Satana își dirijează agenții şi-şi face prin ei lucrarea de întunecare şi amăgire. Dar este privilegiul vostru acela de a crede lucrarea că Isus va lucra mai sârguincios cu voi, pentru a putea îndeplini lucrarea Lui…
Tot cerul este interesat în lucrarea celor care vor fi mântuiți în Împărăția lui Dumnezeu. ,,Fără Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic”. Prin lui urmare, nici o iotă din slavă nu ni se cuvine. Chiar dacă te Isus simți slab, te poți lega de puternicul Dumnezeu. Știu că sunt nimic, dar Isus este puternic ca să mă mântuiască. El mă vrea în lucrare, dar eforturile mele vor fi inutile fără ajutorul Lui.
Strigătul frecvent al lui Israel era: „Moise este cel care ne-a făcut aceasta”, neavându-L în vederile lor pe Dumnezeu. Domnul avea o lecție pentru poporul Său, și când Moise s-a încumetat să ia asupra lui slava, El arătat că nu Moise, ci Dumnezeu făcuse lucrarea. În final, Moise a trebuit a să audă cuvântul: ,,Nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel”…
Când Domnul ne simțim nimicnicia, atunci Hristos consideră că este timpul să ne dea Duhul Său. El va îmbrăca în mântuirea Lui atunci când îi atribuim tot meritul şi toată slava lucrării. Domnul ne ajută, dragii mei frați Lui şi surori, să învățăm lecții de valoare în școala lui Hristos. Acestea sunt lecții despre smerenia inimii. Unii nu învață niciodată aceste lecții. Ei lucrează și iar lucrează, pe cont propriu neînțelegând cine este Izvorul puterii lor. (Manuscris 8, 1886)
