„Adevărat, adevărat vă spun, că unul din voi Mă va vinde.”

Ioan 13:21

Ucenicii se uitau atent unul la fața celuilalt când au întrebat: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” Până în acest moment, Iuda stătuse liniştit, ca şi cum nu l-ar fi interesat chestiunea. Acum, tăcerea lui atrăgea toate privirile. Pentru a scăpa de cercetarea ucenicilor, el s-a forţat să spună, ca şi ei: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” Solemn, Isus i-a replicat: ,,Da, tu eşti”…

Chiar acum luda îşi putea recunoaşte vina şi putea rupe vraja care-l cuprinsese. Hristos era foarte aproape de el, gata să-l ajute. Dar mândria lui şi ispita vrăjmaşului erau atât de mari, încât Iuda nu avea putere să scape din capcană. În loc să se îndrepte spre mila unui Mântuitor plin de compasiune, el s-a împietrit în rezistență…

Istoria lui Iuda prezintă sfârşitul trist al unei vieți ce ar fi putut fi onorată de Dumnezeu… Iuda solicitase singur un loc în cercul intim al ucenicilor. Cu multă seriozitate şi aparentă sinceritate, el a declarat: ,,Învățătorule, vreau să Te urmez unde vei merge”…

Ucenicii erau nerăbdători ca Iuda să intre în rândul lor. El părea un om autoritar, un om cu discernământ ascuțit şi abil şi ucenicii l-au recomandat lui Isus ca unul de mare folos în lucrarea Lui.

Iuda nu era respingător la chip. El era inteligent, dar îi lipseau blândețea şi compasiunea evidente la o persoană cu adevărat convertită… Slujindu-i pe alții, Iuda ar fi putut să-şi dezvolte un spirit neegoist. Dar, deşi asculta zilnic învățăturile lui Isus şi observa viața Lui lipsită de egoism, Iuda şi-a permis o înclinare spre avariție… Hristos i-a citit inima şi, în învățătura Sa, a insistat asupra principiilor bunăvoinței, care lovesc exact la rădăcina egoismului. El a prezentat în fața lui Iuda caracterul hidos al lăcomiei şi, de multe ori, ucenicii își dădeau seama că era astfel portretizat caracterul acestuia şi demascat păcatul lui. Iuda era plin de sine şi, în loc să se opună ispitei, continua să dea curs practicilor lui greşite…

Deşi Isus îl cunoştea pe Iuda chiar de la început, i-a spălat picioarele. Trădătorul avea privilegiul să fie părtaş cu Isus la ceremonial… Lui i se oferise pâinea vieții şi apa mântuirii. Lui îi fusese adresată lecția Mântuitorului. Dar Iuda a refuzat să beneficieze de ele. (Manuscris 106, 1903)