„În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ții piept vrăjmașilor tăi, până nu veți scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.”
Iosua 7:13
Aceia care se declară creștini, dar nu reușesc să aibă o sfințenie adevărată sunt lumini false, sunt indicatoare ce arată o direcție greşită… Ei nu pot aduce în practica vieții principiile adevărului pe care pretind că îl cred dacă privesc proprile păcate şi greşeli ca fiind lucruri neînsemnate. Când Acan a furat placa de aur şi mantaua babiloniană, el a crezut că era un fapt de mică importanță, deşi Dumnezeu poruncise ca toți dumnezeii Ierihonului să fie dați spre nimicire totală. El a crezut că este un lucru minor să beneficieze de bunuri date, de altfel, spre distrugere. Dar istoria arată că lucrul care era atât de mărunt în ochii lui Acan era, în ochii lui Dumnezeu, de mare importanţă, pentru că era o nerespectare a cuvântului Său…
Datorită acestui păcat al unui om, prezența Domnului a fost retrasă întregii oştiri a Israelului. Dumnezeu nu putea lupta în compania păcatului. Când s-au ridicat împotriva cetății Ai, copiii lui Israel au fost bătuți şi s-au retras deprimați şi „cu inima moale ca apa”, pentru că treizeci şi şase de războinici ai lor fuseseră ucişi. Văzându-i întorşi dezonorați, bătuți de inamic, Iosua, şi-a sfâșiat hainele şi s-a aruncat cu fața la pământ până seara, înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au presărat capul cu țărână. Iosua a zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriților şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut, să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! Dar, Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? Canaaniții şi toți locuitorii țării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?’”
Puteți observa, dacă aveți discernământ spiritual, din rugăciunea lui losua, că lucrul care era considerat de Acan ceva foarte mic era cauza unei mari nelinişti şi mâhniri pentru bărbații cu răspunderi ai Israelului… Acan, partea vinovată, nu simțea povara, luând situația foarte uşor…
Înainte de a merge să cucerească Ierihonul, Israel fusese învățat cum să procedeze. Iosua spusese: ,„Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea”… Acan a auzit această instrucțiune, dar a poftit lucruri din Ierihon date spre nimicire. El a fost gata să fure chiar şi din aurul şi argintul care trebuia închinate lui Dumnezeu şi puse în vistieria casei Sale. (Scrisoarea 13, 1893; publicat în Youth Instructor, 25 ianuarie 1894)
