„David a răspuns lui Gad: ‘Sunt într-o mare strâmtoare! Oh! mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor’.”

2 Samuel 24:14

Când David a numărat, aceasta a fost o insultă la adresa lui Dumnezeu. Dezaprobarea divină era asupra lui, pentru că se aşezase în locul lui Dumnezeu, considerând că tăria oştirilor lui Israel se putea evidenția după numărul lor. „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’ – zice Domnul oştirilor.” Dumnezeu nu aşteaptă succesul lucrării Sale de la numărul oştenilor lui Israel. Oştirile Lui numără mii şi mii şi de zece mii de ori zece mii. Aceste mulțimi cooperează cu oamenii care se pun în legătură cu Dumnezeu, pentru a fi canale de lumină. (Manuscris 17, 1898)

Sufletul conştient de propriile intenții sincere şi oneste are mai puțină groază de Dumnezeu decât de oamenii a căror inimă este de fier. Sufletul smuls din mâna lui Satana prin agonia lui Isus nu doreşte judecata greşită şi condamnarea oamenilor, care nu pot citi inima, dar care iau totuşi asupra lor judecata semenilor. El vine la Cel la care nu există umbră de greşeală în apreciere, la Cel care cunoaşte toate pornirile inimii şi toate ipostazele ispitirii. Dumnezeu ne cunoaşte orice faptă din trecut şi, cu toate acestea, sufletul tulburat este gata să-I încredințeze propriul caz lui Dumnezeu, ştiindu-L un Dumnezeu al milei şi compasiunii.

Pus în fața alegerii pedepsei pentru păcatul lui, David a spus: „Oh, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” David simțea că Dumnezeu cunoaşte lupta şi suferința sufletului.

Atunci când sunt aduși în stare să prindă frântură din imaginea caracterului lui Dumnezeu, oamenii nu vor vedea în El un spirit răzbunător şi fără inimă, manifestat de agenții umani, ci vor înțelege că necazul şi încercarea sunt mijloacele alese ale lui Dumnezeu pentru disciplinarea copiilor Săi și învățarea căilor Lui, pentru ca ei să poată apela la har… Conduse astfel spre râul dragostei lui Dumnezeu, bietele suflete care au alunecat vor exclama: „Dumnezeu m-a încercat, dar am ieşit ca aurul curățit!” Sufletele care suferă devin răbdătoare, încrezătoare şi biruitoare în Domnul, în situații potrivnice… Atunci când ființele omeneşti limitate şi supuse greşelii arată că privesc pe ele însele cu mai multă importanță decât pe Dumnezeu, când se consideră drepte, dar nu manifestă blândețea spiritului care a caracterizat viața Domnului nostru Isus, putem şti că, dacă nu se pocăiesc, candela va fi curând luată de la locul ei. (Manuscris 7, 1895; publicat în Testimonies to Ministers and Gospel Workers, pag. 354-356)