„Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort.”

2 Samuel 7:2

David era tulburat în conștiință de gândul că chivotul lui Dumnezeu, simbolul prezenței Lui, nu se afla într-un loc corespunzător, în vreme ce el locuia într-un palat de cedru. Chivotul era încă în cortul ce fusese făcut în pustie şi mutat pe tot parcursul, de la Horeb la Ierusalim, într-un pelerinaj de aproape patruzeci de ani. Dar acum, poporul îşi isprăvise pelerinajul şi avea un loc fix. David s-a uitat în jurul lui la clădirile scumpe din lemn de cedru, care erau căminele locuitorilor stabiliți în frumoasa țară Canaan, şi s-a gândit că trebuia construit un templu demn de prezența lui Dumnezeu în el. Locul clădirii a fost arătat şi au fost date instrucțiuni complete, iar Solomon a început marea lucrare…

Lucrătorii care au construit Templul au fost mulți şi Casa făcută de ei era mare şi spațioasă. Iar Domnul Dumnezeul cerului i-a onorat pentru că li făcuseră un sanctuar unde se puteau întâlni pentru a I se închina. Cei care I se închinau cu sinceritate primeau binecuvântarea Lui.

Primul cort al întâlnirii, făcut după instrucțiunile lui Dumnezeu, a fost, într-adevăr, binecuvântat de El. Aici, poporul se pregătea pentru a se închina într-un templu care nu era făcut de mâini omeneşti – templul din ceruri. Pietrele templului construit de Solomon erau toate pregătite în carieră şi apoi aduse la locul clădirii. Ele se potriveau fără să fie nevoie de lovituri de secure sau de ciocan. Lemnul, de asemenea, era potrivit la locul lui, iar mobilierul era şi el adus în această casă gata pregătit pentru folosință.

Exact în acelaşi mod, puternica secure a adevărului a scos oameni din cariera lumii, pregătindu-i, pe cei care vor să fie copii ai lui Dumnezeu, pentru un loc în Templul Lui din cer. Vrem ca securea adevărului să-şi facă lucrarea cu noi… Noi suntem nişte materiale de prelucrat, ce trebuie să trecem prin mâna lui Dumnezeu. Toate asperitățile noastre trebuie îndepărtate, iar noi să devenim pietre potrivite pentru clădire. Suntem luați pentru templu cu defecte de caracter, dar nu trebuie să le păstrăm, ci trebuie să fim ciopliți şi modelați pentru a ne încadra în zidire. Noi trebuie să fim ,,împreună lucrători cu Dumnezeu”, pentru că suntem „ispravnicii Lui” şi „zidirea Lui”. Pentru aceasta, trebuie să vedem ca templul nostru să nu fie atins de păcat. Noi trebuie să fim pietre vii, nu moarte, care să reflectăm chipul lui Dumnezeu, închinându-ne în duh şi adevăr. (Manuscris 49, 1886; publicat în Manuscript Releases, vol. 3, pag. 230-232)