„Apoi am zis împăratului: ‘Dacă găsește împăratul cu cale, ca să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda, și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lângă casă, pentru zidul cetății…’”
Neemia 2:7,8
Fiecare acțiune [a lui Neemia] purta semnul unei precauțiuni deosebite. El nu şi-a destăinuit scopul nici chiar concetățenilor, temându-se că, în bucuria reuşitei, aceştia ar putea, datorită indiscreției, să-i împiedice din plin lucrarea.
Cererea față de împărat fiindu-i primită atât de favorabil, el a fost încurajat să solicite şi asistența necesară înfăptuirii planurilor lui. Pentru a conferi distincție şi autoritate misiunii, precum şi protecție pe timpul deplasării, el şi-a făcut rost de o escortă militară. Apoi a obținut înscrisuri împărăteşti pentru conducătorii provinciilor de dincolo de Eufrat, teritoriu prin care trebuia să treacă în drum spre Iudea. De asemenea, a primit o scrisoare prin care pentru administratorul pădurii împărăteşti din munții Libanului, i se poruncea acestuia să furnizeze lemnul necesar zidului Ierusalimului şi construcțiilor pe care îşi propusese Neemia să le ridice.
Exemplul acestui om sfânt ar trebui să fie o lecție pentru întregul să popor al lui Dumnezeu, arătând că nu este destul să te rogi în credință, ci să şi lucrezi cu grijă înțeleaptă și credincioşie. Cât de multe dificultăți înregistrăm şi cum mai împiedicăm noi lucrarea Providenței în favoarea noastră din cauză că prudența, prevederea şi conştiinciozitatea sunt considerate prea puțin de-a face cu religia… Considerarea atentă şi planurile chibzuite sunt la fel de esențiale pentru succesul întreprinderilor sacre azi ca şi-n vremea lui Neemia…
Neemia n-a depins de incertitudini. Mijloacele pe care nu le avea, el le-a solicitat de la cine le putea oferi. Întreaga lume, cu bogățiile şi comorile ei, aparține lui Dumnzeu, deşi actualmente se află în posesia celor răi. Dacă slujitorii lui Dumnezeu, pornesc pe o cale a înțelepciunii şi prudenței, astfel încât mâna bună a Domnului să poată fi cu ei, vor obține mijloacele de care au nevoie pentru înaintarea cauzei Lui.
Experiența lui Neemia legată de rezidirea Ierusalimului ne învață lecții care vor fi necesare poporului lui Dumnezeu tot atât de mult cât va dura istoria. Vremurile reclamă oameni ai tăriei și hotărârii de caracter. Pavel spune: „Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului”. Vrăjmaşul va amesteca răul în orice treabă bine făcută, dacă lucrătorii nu sunt în gardă, căutând astfel să strice planurile lui Dumnezeu. (Manuscris 58, 1903)
