„Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile.’”
Ezra 7:10
Ezra era din fiii lui Aaron, un preot pe care Dumnezeu îl alesese să fie un instrument al binelui în Israel, pentru a putea readuce onoare preoției şi slava care fuseseră din plin afectate în timpul robiei. Ezra era un bărbat de mare pietate şi zel sfânt. El era, de asemenea, un om al învățăturii şi un desăvârşit cunoscător al legii lui Moise. Aceste calități făceau din el un bărbat eminent.
Ezra a fost impresionat de Duhul lui Dumnezeu să cerceteze cărțile istorice şi poetice ale Bibliei şi, prin aceasta, a devenit familiar cu sensul şi înțelegerea legii. În timpul robiei, cunoaşterea voinței lui Dumnezeu fusese, într-o oarecare măsură, pierdută. Ezra a adunat toate copiile legii pe care le-a putut găsi. El le-a făcut publice în poporul lui Dumnezeu şi a devenit un învățător al legii şi profețiilor în şcolile profeților. Cuvântul curat, predat astfel cu grijă de către Ezra, a oferit o cunoştință inestimabilă la acea vreme…
Unele dintre profeții stăteau să se împlinească; Ezra cerceta cu grijă după lumina care fusese ascunsă. El căuta această cunoaştere pentru ca să poată învăța poporul cum să aducă în viața practică principiile Cuvântului lui Dumnezeu…
Ceea ce ştia, Ezra vroia să-i învețe şi pe alții, devenind astfel portavoce pentru Dumnezeu şi educându-i pe cei din preajmă în principiile sfinte care guvernează cerul… Prin aceasta, el îi învăța pe ceilalți adevărul care străbate veacurile veşnice…
Lucrând pentru a comunica şi altora ceea ce învățase, capacitățile lui Ezra s-au înmulțit şi dezvoltat. El a devenit martorul lui Dumnezeu în această lume despre ce înseamnă adevărul Bibliei în viața de zi cu zi a celui care l-a primit. Exemplul lui Ezra, în vorbire și făptuire, a purtat în sine o bună măsură de influență, pentru că Duhul lui Dumnezeu era cu el… El s-a pregătit sufleteşte asiduu pentru a face lucrarea care considera că-i fusese hărăzită și a cercetat să vadă ce era scris în legătură cu îndatoririle poporului lui Dumnezeu, găsind o solemnă somație dată acestui popor, de a asculta cuvintele lui Dumnezeu, precum şi promisiunea binecuvântărilor pentru cei ascultători…
Noi avem fiecare o lucrare pe care suntem chemați să o facem, iar aceasta poate fi împlinită numai printr-un efort consacrat. Lăsăm noi ca exemplul lui Ezra să ne vorbească personal și să ne învețe cum să ne folosim știința în ale Scripturii? (Scrisoarea 100, 1907)
