„Isus le-a zis îndată: ‘Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!’”

Matei 14:27

Azi am fost impresionată să scriu despre Hristos umblând pe mare și despre potolirea furtunii. Maiestatea lui Dumnezeu și lucrările Lui mi-au ocupat gândurile. El ține vânturile în mâna Sa; El stăpâneşte apele…

Ce viu mi-a apărut în minte imaginea corăbiei şi a ucenicilor speriați de valuri! Noaptea era întunecată și furtunoasă. Maestrul lor lipsea. Marea era puternică şi vântul potrivnic. Dacă Isus, Mântuitorul lor, ar fi fost cu ei, ucenicii s-ar fi simțit în siguranță. Toată noaptea aceea lungă și obositoare s-au îndoit la rame, forţând drumul împotriva vântului şi a valurilor. Groaza şi pericolul i-au copleşit. Ei erau bărbați puternici, obişnuiți cu greutățile şi pericolul, şi greu îşi pierdeau cumpătul. 

Ucenicii speraseră să-L ia pe Mântuitor la bord de la un punct stabilit, dar cum puteau ajunge în acel loc fără ajutorul Lui? Totul părea zadarnic, pentru că vântul era împotriva lor. Vâslașii nu mai aveau putere, dar nemiloasa furtună nu slăbise, ci mâna valurile cu furie, părând a înghiți corabia cu oameni cu tot. O, ce mult Îl doreau pe Isus! Când pericolul era la culme, când renunțaseră la tot, printre sclipirile fulgerelor, la a patra strajă a nopții, Isus li S-a arătat umblând pe apă. O, iată că nu-i uitase! Ochiul Său veghetor, cu caldă simpatie, dragoste şi compasiune, îi urmărise în tot timpul acela groaznic de furtună. În cea mai mare strâmtorare a lor, El fusese aproape de ei…

Chiar în clipa când disperarea lua locul speranței în inima lor, când se simțeau total părăsiți, ochiul Răscumpărătorului lumii veghea asupra lor cu compasiunea cu care o mamă bună își veghează copilul bolnav… La început, ucenicii s-au speriat, dar, peste urletul mării înfuriate, s-au auzit cuvintele pe care ucenicii le așteptau cel mai mult: „Îndrăzniți, Eu sunt nu vă temeți!” Încrederea le revine. „Isus! Este Isus!” își transmit ucenicii unul altuia. „Nu vă temeți, este Isus, Domnul!”…

Isus spune vânturilor şi valurilor să se liniștească. O, de multe ori am fost şi noi într-o situație asemănătoare cu aceea a ucenicilor! De câte ori a venit Isus la noi, transformând necazul nostru în bucurie! O, puternic Răscumpărător, plin de har și compasiune, care poți, cu infinita Ta putere, să potolești furtuni şi să înviorezi inimi! Acesta este Răscumpărătorul nostru. Putem avea încredere în El în vreme de furtună, ca şi în vreme cu soare. (Scrisoarea 5, 1876)