„A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: ‘De-acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!’ Și, pe dată, smochinul s-a uscat.”

Matei 21:19

Nu era un lucru obișnuit ca un smochin să fie plin de frunze în acea perioadă de început de sezon. Fructul smochinului apare înaintea frunzelor; prin urmare, de la smochinul în plin frunziş te poți aştepta să poarte fructe. Hristos S-a apropiat de pom, crezând că găseşte fructe în el, dar, căutând de la creanga cea mai de jos şi până la vârf, n-a găsit decât frunze şi a blestemat smochinul.

Momentul acesta a fost singular în lucrarea lui Hristos. El nu se potrivea cu stilul şi faptele lui Isus… Pe unde mergea, El risipea har, în cuvinte de sfat şi fapte de bunătate. El era Restauratorul, Vindecătorul şi venise nu pentru a condamna lumea, ci pentru ca, prin El, lumea să poată fi mântuită. Ucenicii n-au putut înțelege acțiunea aceasta a lui Hristos de pedepsire a unui pom pentru că era gol şi I-au spus să le explice parabola.

Chiar înainte de această întâmplare, Hristos şi făcuse intrarea triumfală în Ierusalim. El curățise pentru a doua oară Templul, dându-i afară din curțile lui pe negustori şi zicând: „Ridicați acestea de aici…”

Cei care aduceau animale pentru a le vinde în curtea Templului practicau un comerț necinstit, dar porunca era dată clar. Divinitatea a fulgerat prin umanitatea lui Hristos şi nici un preot, în hainele lui impunătoare, sau negustor care privea scena n-a îndrăznit să mai rămână acolo…

Aceasta era o parabolă despre risipirea iudeilor în lume. Acum, Hristos le prezenta ucenicilor, prin simbolul smochinului fără roade, distrugerea națiunii iudaice şi mânia îndreptățită a lui Dumnezeu la vederea curților templului desacralizate pentru obținerea unui câștig nelegal. Acel pom care-şi flutură coroana înfrunzită chiar pe dinaintea lui Isus, era un simbol şi al națiunii iudaice, care se despărțise de Dumnezeu până când, în mândria și apostazia ei își pierduse puterea de discernământ și nu-L recunoștea pe Răscumpărătorul ei… Explicația acestui ciudat act al lui Hristos trebuia să stea ca un viu apel de avertizare pentru toate bisericile creștine.

Acest smochin sterp, cu ramurile lui pretențioase, trebuie să-şi prezinte lecția în orice veac, până la încheierea istoriei acestui pământ… Dacă spiritul lui Satana a intrat în inimile nesfințite, în zilele lui Hristos, pentru a combate cerințele lui Dumnezeu în acea generație, cu siguranță va intra şi în bisericile declarate creștine din zilele noastre. Istoria se repetă… Dar  cei care ascultă de poruncile lui Dumnezeu nu se îndoiesc. Ei iau Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză a lor. (Manuscris 32, 1898)