„Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropia de El o femeie cu un vas de alabastru, cu mir foarte scump: si. pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.”

Matei 26:6,7

„Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta și au zis: ‘Ce rost are risipa aceasta?’”… Iuda a fost primul care a venit cu obiecțiunea și alți ucenici erau gata să dea și ei glas cuvintelor lui. Dar era risipă? Maria păstra de mult acest vas cu balsam. Lazăr, fratele ei, fusese chemat din mormânt și redat familiei, prin cuvântul și puterea Mântuitorului, iar inima Mariei era plină de recunoștință…

Incidentul acesta este plin de învățătură. Isus, Răscumpărătorul lumii, Se apropie de momentul când Îşi va da viața pentru o lume păcătoasă. Dar cât de puțin își dau seama, chiar şi ucenicii Lui, ce sunt pe cale să piardă! Maria nu se putea gândi la asta. Inima ei era plină de dragoste curată și sfântă. Gândul ei era acesta: ,,Ce-I pot oferi eu Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?” Acest balsam, aşa scump, cum era estimat de către discipoli, nu era decât o exprimare săracă a dragostei ei pentru Domnul. Dar Hristos a ştiut să aprecieze darul ca o expresie a dragostei ei şi inima Mariei s-a umplut de o pace deplină şi de fericire.

Hristos S-a bucurat de dorința serioasă a Mariei de a face voia Domnului ei. El a acceptat bogăția afecțiunii curate, pe care ucenicii Săi n-au putut-o înțelege… Mirul Mariei era darul dragostei şi asta îi dădea valoare în ochii lui Hristos… Isus a văzut-o pe Maria făcându-se mică și ruşinându-se, aşteptând să audă dojana Celui pe care-L iubea şi căruia I se închina. Dar, în loc de mustrare, ea aude cuvinte de laudă: ,,De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei”. Isus n-a mai primit o altă ungere, fiindcă Sabatul era la uşă și ucenicii îl țineau potrivit poruncii… Dorința pe care a avut-o Maria să facă acest lucru pentru Domnul era mai de preț pentru Hristos decât toate balsamurile și uleiurile scumpe din lume, pentru că exprima aprecierea ei pentru Răscumpărătorul lumii.

Dragostea lui Hristos era cea care o motiva… Prin puterea Duhului Sfânt, Maria a văzut în Isus pe Acela care venise să caute şi să mântuiască sufletele gata să se piardă. Fiecare dintre ucenici trebuia să fie animat de o devoțiune similară. (Manuscris 28, 1897)