„Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.”
Ioan 14:30
Diavolul vedea chipul lui Dumnezeu în caracterul şi persoana lui Isus Hristos. El știa că, dacă Hristos Îşi îndeplinea misiunea, autoritatea lui satanică avea să ia sfârşit. De aceea, viața lui Hristos era permanent în contradicție cu agenții satanici… Animozitatea creștea în înverșunare şi agresivitate pe măsură ce, în repetate rânduri, prada le era luată din mână…
Chiar înainte de răstignire, Mântuitorul spunea despre Satana: „…vine stăpânitorul lumii acesteia… şi n-are nimic în Mine”. Deşi era timpul puterii întunericului, anticipând triumful Său, Hristos putea să spună: „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”. Văzând lucrarea de răscumpărare ca şi împlinită, El a putut, chiar şi în moarte, să vorbească despre marea eliberare şi să prezinte lucruri de viitor ca fiind deja prezente. Singurul Fiu al Infinitului Dumnezeu a putut să ducă la bun sfårşit marele plan care făcea sigură mântuirea omenirii…
Starea lumii înainte de prima venire a lui Hristos este un tablou al stării care va fi înaintea celei de a doua veniri. Aceeași stare de fărădelege va exista, Satana va manifesta aceeași putere de amăgire a minții omeneşti… El îşi întăreşte armata de agenți umani care să se angajeze în lupta împotriva Prințului vieții, să răstoarne Legea lui Dumnezeu, care este temelia tronului Său. Satana va lucra prin prezentări miraculoase pentru a întări convingerea oamenilor că el este ceea ce pretinde a fi – prințul acestei lumi – şi că biruința este a lui. El își va îndrepta forțele de luptă împotriva celor care sunt loiali lui Dumnezeu dar, deşi poate provoca durere, chin şi agonie, el nu poate întina sufletul… Poporul lui Dumnezeu din aceste ultime zile trebuie să se aştepte să ajungă în focul luptei, întrucât Cuvântul profetic spune: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi țin mărturia lui Isus Hristos”. (Scrisoarea 43, 1895; publicat în Review an Herald, 29 octombrie 1895)
