„’Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi, unul din voi este un drac.’ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă.”

Ioan 6:70,71

Iuda exercita o mare influență asupra ucenicilor. El părea autoritar şi avea capacități extraordinare. Dar aceste daruri nu fuseseră închinate lui Dumnezeu. Iuda îşi deschisese încăperile minții şi uşa inimii ispitelor lui Satana. Energiile lui erau consacrate slujirii de sine, înălțării de sine şi iubirii de bani…

Acest biet suflet independent, detaşat de spiritul și viața lui Hristos, era în mare dificultate. El era veşnic sub acuzație, pentru că lecțiile lui Hristos îl ținteau întotdeauna. Cu toate acestea, el nu se transforma într-o mlădiţă roditoare, prin legătura cu Adevărata Viță. O, numai să-şi fi umilit Iuda inima înaintea lui Dumnezeu, sub învățătura divină care-i arăta atât de limpede principiile împărăției! Atunci, el n-ar mai fi fost un ispititor pentru frații lui ucenici, semănând sămânța necredinței în inimile lor.

Satana a semănat în mintea şi inima lui Iuda sămânța pe care el o transmitea colegilor. El pasa ucenicilor îndoielile trecute de la diavol în mintea lui. El prezenta atâta acuzare fraților lui, încât contracara lecțiile lui Hristos. Acesta este motivul pentru care Isus 1-a numit drac…

Nu există poziție neutră. Fiecare îşi va primi lucrarea lui, în funcție de capacitate. Şi fiecare, prin credința în Hristos, va înțelege privilegiul lui de a fi în legătură cu El… Ucenicul a cărui religie este doar o declarație se va distinge de cel adevărat…

Auzirea Cuvântului lui Dumnezeu nu este de-ajuns. Dacă nu este învățat de Dumnezeu, adevărul nu va fi primit spre salvarea sufletului. El trebuie adus în practica vieții. Agentul uman va dovedi dacă este sau nu învățat de Dumnezeu. Iar dacă nu este, aceasta se datorează nu faptului că Dumnezeu nu vrea să-l înveţe, ci faptului că acea persoană nu e dispusă să-I primească învățătura şi să mănânce din Pâinea vieții.

„Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” El urăşte mustrarea… Îndreptățiții de sine nu vor căuta lumina. Ei iubesc mai mult întunericul decât lumina, pentru că nu vor să se vadă aşa cum îi vede Dumnezeu. „Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu”. (Manuscris 67, 1897)