„Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape.”

Apocalipsa 1:3

Mulți au nutrit ideea că Apocalipsa este o carte sigilată și că nu trebuie să dedice timp şi studiu tainelor ei. Ei spun că trebuie să privească întruna spre slava mântuirii și că tainele descoperite lui loan pe insula Patmos sunt mai puțin demne de luat în considerare. Dar Dumnezeu nu priveşte aşa această carte. El spune: ,,Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”.

Cartea Apocalipsei arată lumii ce a fost, ce este şi ce va fi; ea este o carte spre învățătura noastră, cei peste care va veni sfârșitul lumii. Ea trebuie studiată cu o teamă sfântă…

Dumnezeu i-a revelat servului Său Ioan tainele cărții Apocalipsei şi a desemnat ca aceste taine să fie descoperite studiului tuturor. În această carte, sunt zugrăvite scene care acum aparțin trecutului și altele de interes veşnic, care se petrec în jurul nostru. Altele dintre profețiile ei nu-şi vor găsi împlinirea totală până la încheierea timpului, când se va desfăşura ultima mare bătălie între puterile întunericului și Prințul cerului…

Multe dintre profeții stau să se împlinească într-o succesiune rapidă. Orice element de putere este gata să fie pus la lucru. Istoria trecută se va repeta, vechile controverse vor învia şi primejdia va veni peste poporul lui Dumnezeu din orice direcție. Trăirea cu intensitate a vieții va pune stăpânire pe familia umană. Totul va fi permis pe pământ. Pentru ce? Pentru distracții şi plăceri. Şi oamenii se vor îmbulzi pentru întâietate. Ceea ce este comun şi pieritor le absoarbe într-atât atenția, încât lucrurile de interes veşnic abia dacă primesc vreun gând.

Ființele umane, înzestrate cu energie, zel şi perseverență, își vor pune toate capacitățile date de Dumnezeu în folosul cooperării cu despotismul lui Satana, pentru a face fără efect Legea lui Dumnezeu. Impostori de orice categorie şi grad vor pretinde că sunt demni și credincioși şi va fi o înălțare a ceea ce este ordinar şi necurat, în dauna a ce este adevărat şi sfânt. Astfel va fi acceptat falsul, iar adevăratul standard al sfințeniei va fi nesocotit, aşa cum a fost nesocotit cuvântul lui Dumnezeu de către Adam şi Eva, în favoarea minciunii lui Satana. (Manuscris 143, 1901)