„Domnul a zis: ‘Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi’.”

Luca 22:31,32

Satana este întotdeauna un intrus care se aşază între sufletul omenesc şi Dumnezeu. El caută permanent să-l facă pe om să dea curs sugestiilor lui, nu spuselor lui Dumnezeu. Această lecție pe care a primit-o Petru trebuie studiată atent…

Ce puțin îşi dădea seama Petru de propria-i slăbiciune! El nu vedea altfel decât că, spiritual, era în regulă, chiar și atunci când căuta să facă fără efect solemnele cuvinte ale lui Hristos, care le prezentau [ucenicilor] perspectiva unui viitor plin de durere şi suferință, pentru ei și pentru El. Hristos vedea că, dacă nu era schimbat în spirit, Petru avea să nu treacă testul respingerii, umilirii, condamnării şi morții Domnului lui. La cuvintele de avertizare ale Învățătorului său, Petru răspunde: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniță și la moarte”. Dar Domnul i-a spus: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mã cunoşti”.

Vedem aici cum poate fi înşelată şi rătăcită natura umană când i se permite lui Satana să se interpună între sufletul omenesc şi Isus. Trebuie rostit cu autoritate cuvântul lui Hristos: „Înapoia mea, Satano”… și „lasă-Mă să vin aproape de slujitorii Mei, ca să nu poată fi biruiți, ca să creadă cuvintele Mele, nu ale amăgitorilor, pentru că Eu spun adevărul și dreptatea…”

Poporul lui Dumnezeu scăpat din foc de Isus Hristos are constiința propriului păcat și se simte umil şi ruşinat. Dumnezeu vede şi recunoaşte pocăința lor şi le observă mâhnirea datorată păcatului, pe care nu-l pot îndepărta de ei; dar, rugându-se, rugăciunea le este ascultată și acesta este motivul pentru care Satana se opune lui Hristos… El se aşază între sufletul căit și Hristos și caută să arunce umbra iadului în calea acestui suflet, să-i stingă credința și să facă fără nici un efect cuvintele lui Dumnezeu…

Dacă Satana se aşază între sufletul omului şi Isus Hristos, dragostea, și deschiderea, şi iertarea Domnului sunt eclipsate. Oamenii se vor strădui mereu să-şi facă ei o haină a neprihănirii, cu care să-și acopere defectele şi păcatul, în vreme ce Hristos doreşte ca ei să vină la El exact aşa cum sunt şi să creadă în El ca Mântuitor personal. În dragostea Lui blândă, Tatăl iubitor aduce haina cea mai bună, pentru a-Şi îmbrăca în ea fiul risipitor întors. (Scrisoarea 65, 1894; publicat în Manuscript Releases, vol. 7, pag. 201-203)