„Dar fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paşte, vreți să vă slobozesc pe ‘Împăratul iudeilor’?”

Ioan 18:39

Marea luptă dintre Prințul luminii şi prințul întunericului nu şi-a redus nici cu o iotă intensitatea, o dată cu trecerea timpului…

Pentru noi, Hristos a înfruntat ispitirile fățărniciei lui Satana, lăsându-ne un exemplu despre cum să-l biruim pe diavol. „… îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”, Îşi povățuieşte El urmaşii. Satana a făcut eforturi intense pentru a perpetua păcatul. El şi-a aliniat toți agenții la luptă împotriva lui Hristos, într-un război activ şi disperat, pentru a răni inima dragostei infinite. El a corupt oamenii la închinare la idoli, obținând astfel stăpânire asupra împărățiilor pământene. El credea că a fi dumnezeul acestei lumi era cel mai bun pas imediat premergător obținerii tronului lui Dumnezeu, din cer. Într-o mare măsură, el a avut succes în planurile lui. Când Isus a fost pe pământ, diavolul i-a condus pe oameni la respingerea Fiului lui Dumnezeu şi la alegerea lui Baraba, care, în caracter, îl reprezenta pe Satana, dumnezeul acestei lumi.

Domnul Isus Hristos a venit pentru a Se opune uzurpării urmărite de Satana în cadrul împărățiilor lumii. Conflictul nu este încă închis şi, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, devine tot mai intens. O dată cu apropierea celei de-a doua veniri a lui Hristos, agenți satanici vor fi scoşi la lucru, din adâncuri. Satana nu va mai apărea ca ființă umană, ci Îl va personifica pe Isus Hristos, iar lumea care a respins adevărul îl va primi ca domn al domnilor şi rege al regilor. El îşi va exercita puterea şi Îucrarea asupra minții oamenilor şi va corupe atât mintea, cât şi trupul acestora, lucrând prin fiii neascultării, fascinând şi fermecând, aşa cum face un şarpe. Ce privelişte va fi lumea pentru inteligențele cereşti! Ce privelişte pentru Dumnezeu, Creatorul ei!

Forma în care s-a prezentat Satana în Eden, pentru a-i conduce pe primii noştri părinți la neascultare, a fost de natură să rătăcească şi să încurce mintea. El va lucra la fel de subtil, pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul istoriei pământului. Toată puterea lui de amăgire va fi întrebuințată asupra subiecților umani, pentru definitivarea lucrării de înşelare a familiei omeneşti. Atât de amăgitoare va fi lucrarea lui, încât oamenii vor face aşa cum au făcut în vremea lui Hristos și, când vor fi întrebați: „Pe care voiţi să vi-l slobozesc, pe Baraba sau pe Isus, care Se numeşte Hristos?”, strigătul aproape unanim va fi: „Pe Baraba! Pe Baraba!” Iar când se va pune întrebarea: „Dar ce să fac cu Isus?”, strigătul va fi din nou aproape unanim: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” (Manuscris 39, 1894; publicat în Review and Herald, 14 aprilie 1896)