„A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit.”

Ioan 1:11

Înaintea lor [a mulțimii și a lui Isus, la intrarea triumfală] se întinde cetatea Ierusalimului, cu templul ei de marmură curată, poleit în slava razelor soarelui ce apune. Este o priveliște inegalabilă în frumusețe, potrivindu-i-se foarte bine cuvintele profetului: „Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău”. La vederea minunatei imagini, mulțimea se unește cu înflăcărare înnoită în strigăte de laudă… Oamenii cred că acum Isus va prelua tronul lui David şi va domni ca rege pământesc. Privirea lor se îndreaptă spre El, să vadă în ce fel este impresionat de scenă. Dar iată, Fiul omului are lacrimi în ochi!

Privind templul, care atât de curând va fi pustiit, şi perdeaua lui, care se va rupe când actul final al iudeilor va desăvârși moartea Lui, Isus plângea cetatea neascultătoare… La puțin timp, Răscumpărătorul lumii avea să fie luat de mâini rele şi răstignit. Nu romanii, nici păgânii, ci evreii, pentru care făcuse atât de mult şi de la care sperase atât de mult, aveau să-I fie ucigașii…

Harul care aduce mântuire avea să nu mai fie prezent în cetate. Aceasta era cauza marii tristeți a Mântuitorului… Lacrimile iubitoare pe care le-a vărsat pentru Ierusalim erau ultimele lacrimi ale dragostei respinse… Mulțimea bucuroasă nu putea înțelege cauza mâhnirii Mântuitorului. Ei nu știau că fărădelegile Israelului aveau să aducă plăgile finale asupra lui. O misterioasă teamă coboară asupra procesiunii şi-i liniștește, într-o oarecare măsură, entuziasmul… Mulți dintre cei prezenți poartă în trupul lor dovada că puterea divină se află printre ei şi fiecare are ceva de spus despre lucrările pline de milă ale lui Hristos. Gândul la acele lucrări minunate le sporește înflăcărarea sentimentelor până la o intensitate indescriptibilă. Ucenici și oameni din popor se unesc în cântări de laudă.

Apoi au venit la El preoții şi fariseii, cerându-I să întrerupă aceste aclamații: „Învățătorule, ceartă-Ţi ucenicii!” I-au spus ei, dar Isus le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”.

Hristos venise pe pământ pentru a descoperi principiile Împărăției cerurilor. Caracterul Său de Mântuitor şi Dătător al vieții fusese demonstrat doar cu puțin timp înainte, la mormântul lui Lazăr, dar, în mândria lor, iudeii L-au respins pe Acela care avea puterea şi mântuirea. Cât de diferită ar fi fost atitudinea lui Hristos dacă preoții și fariseii ar fi fost loiali față de ceea ce le era încredințat! (Manuscris 128, 1899)